Smiley face


Opinie

Publicat pe vineri, 2 ianuarie 2015 | de Raluca Pop

0

Oportunitatea culturii

Nu am televizor, de aceea vizita la părinți, care au unul care se întâmplă să fie cu diagonală mare, curbat, deștept, se transformă adesea în experiențe dense de vizionare. Nu sunt multe de văzut, mai ales de sărbători, când filmele mai bune sunt dublate ca timp de publicitatea agresivă, repetitivă, bezmetică, iar documentarele sunt reluări (uneori de 3 ori pe zi sau de prin 2011, în cazul celor românești). Cu toate astea, privesc ca să mă conectez la o realitate mediată care reprezintă pentru mulți români principala activitate de informare, relaxare, divertisment.

Cu ochii într-o târzie dimineață de vacanță la posturile publice naționale, ascult cu interes manageri culturali și artiști români care vorbesc despre vocație, plăcerea de a performa peste hotare și, la un moment dat, despre publicul lor. Sunt plicitisită, dar ascult stoic schematismul discuțiilor despre public și a relației sale cu creația artistică. Publicului îi place (sau nu), se bucură (sau nu), e numeros (sau nu), alege să vină la spectacol/film/muzeu/expoziție sau să stea acasă.

Stând și eu acasă pe 2 ianuarie și simțindu-mă biine să nu fac nimic productiv sau cultural, ultima remarcă legată de mersul la concert sau statul acasă ca singure alternative valabile pentru public a picat ca un câmp de flori apărut în raza unui roi de albine. M-a trezit și m-a lipit de calcultor pentru următoarele 3 ore. Mi-am amintit de un concept care mi-a deschis ochii asupra costului alegerilor pe care le facem în fiecare zi. Eram în 2006 cu o bursă la Girona în Spania, nu prea sigură de ce am plecat încă o dată în străinătate tocmai în ultimul an de facultate, așa că pentru cursul introductiv la psihologie socială am pregătit o prezentate despre costul de oportunitate. Asta era forma prin care profesorii de acolo ne recomandaseră să ne prezentăm colegilor: să povestim timp de 10 minute despre un subiect care ne pasionează. Eu am aplicat teoria și calculul costului de oportunitate deciziei de a veni la bursă în Spania. Prezentarea nu a fost populară, deși le-am dat și o formulă utilă de a decide dacă, de pildă, chiar merită să ieși la bere în fiecare seară! Oricum, pentru mine a fost un exercițiu foarte util. Rezumat, costul de oportunitate vorbește despre faptul că fiecare decizie pe care o luăm nu costă doar efectiv câți bani am dat și vom da pentru a o pune în aplicare, ci, poate mai important, ce pierdem este valoarea asociată beneficiilor pe care le-am fi avut făcând alegerea aflată pe locul 2 în topul preferințelor personale. Cu alte cuvinte, costul de oportunitate al bursei mele în Spania a fost pierderea a jumătate de an de studii în România (mi s-au echivalat doar 2 cursuri din 5), imposibilitatea de a mai da licența odată cu colegii mei și de a mă angaja mai rapid. Asta pentru că în cazul meu într-adevăr alternativa la a pleca la bursă în Spania era fix de a rămână și a termina facultatea în grafic. Dar pentru activitățile de petrecere a timpului liber, acolo unde se încadrează consumul și participarea culturală pentru majoritatea adulților, alternativele nu sunt doar între “a sta acasă” și a merge la muzeu/concert/spectacol/expoziție/festivitate (las deoparte faptul, important de altfel, că poți oricum sta acasă ȘI consuma cultură în același timp, prin lectură, consum cultural online, la TV, jocuri video, hobby etc).

Studiile despre petrecerea timpului liber sunt realizate de obicei cu scop comercial, fiind de interes în primul rând pentru companiile care vor să știe cum să abordeze mai eficient anumite categorii de consumatori. O sumară căutare pe internet arată că subiectul este popular pe categoria de vârstă tineri, pe când adulții (alături de tineri) sunt vizați de către cercetările care pregătesc candidaturile orașelor Timișoara și Cluj la titlul de Capitală Europeană a Culturii. Sunt convinsă (sau sper din tot sufletul) că o căutare pe site-urile de cercetări academice ar scoate la iveală și alte studii și cercetări pe populația României. Faptul că participarea și consumul cultural sunt surprinse în contextul activităților de petrecere a timpului liber spune de fapt că, pentru fiecare persoană în parte, cultura este în competiție, este o alternativă din multe altele pentru a petrece acest timp în afara muncii, somnului, activităților gospodărești, tratamente. Cu alte cuvinte, costul de oportunitate pentru participarea la o activitate culturală în afara casei poate fi nu doar cel de a sta acasă, ci și cel de a participa la competiții sportive, manifestări politice sau electorale, manifestări religioase, proteste, mers la mall în promenadă, petreceri, plimbări în aer liber, rebus, integrame, diverse jocuri, pescuit, rugăciune etc. Pentru publicul tânăr și pentru cel din mediu urban voluntariatul cu mize sociale, educaționale sau ecologice este de asemenea o alternativă ce merită luată în considerare.

Ce încerc să spun este poate o banalitate atunci când e enunțată, dar una care am impresia că, pentru că nu se spune des, se mai și uită uneori: oportunitatea culturii nu stă doar în beneficiile asociate consumului și participării culturale, ci și în costurile asociate renunțării la alte lucruri atractive care nu mai pot fi realizate, datorită epuizării resurselor limitate de timp, energie și bani ale fiecăruia. Și, în acest sens, ar fi poate ideal ca pe masa fiecărui manager cultural, pe lângă barometrul de consum cultural, să se afle și un barometru de petrecere a timpului liber al românilor.


Despre autor



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Înapoi la meniu ↑