Text publicat pe 10 mai 2011

de: Margareta Mârza

În etapele premergătoare implementării campaniei ”Fonduri pentru cultură – o investiție necesară”, unul dintre primele lucruri pe care noi, membrii echipei, a trebuit să le facem a fost să discutăm cum înțelegem fiecare cultura, ce considerăm că intră și ce nu, pentru obiectivul campaniei, în definiția ”culturii”. Câți membri, atâtea viziuni asupra culturii și de abia atunci când le-am pus cap la cap am reușit să avem o  perspectivă aproape completă: de la valorile și credințele care alcătuiesc identitatea unei comunități și multiculturalism, la tradiții populare, la meșteșuguri tradiționale pe cale de dispariție și arte, până la educație, patrimoniu și industrii creative. Această enumerare nu poate decât să ne indice complexitatea culturii și multiplele implicații pe care ea le are în viața noastră de zi cu zi. Astfel, și investițiile în proiecte culturale au efecte și implicații în domenii multiple: un număr mai mare de locuri de muncă, dezvoltarea regiunilor (infrastructură socială, rutieră etc.), dezvoltarea turismului și o creștere a cererilor pentru alte servicii conexe, care au ca efect creșterea competivității economice, dezvoltarea sistemului educațional și, de ce nu, putem menționa chiar și dezvoltarea și empowermentul comunităţii prin încurajarea participării la procesul decizional. Astfel, cultura joacă rolulul unui ”al patrulea pion al dezvoltarii sustenabile”, pe lângă creșterea economică, incluziunea socială și echilibrul mediului, cum o numesc cei de la United Cities and Local Governments, o rețea ce reprezintă, la nivel global, interesele guvernelor locale.

După ce am văzut cum poate cultura contribui la dezvoltarea armonioasă a regiunilor de graniță prin Programul Operațional de Cooperare Transfrontalieră, e timpul să vedem care e aportul culturii și la dezvoltarea durabilă din interiorul granițelor, și anume a regiunilor administrative cuprinse de teritoriul României.  Ultimul instrument structural pe care vi-l prezentăm în cadrul campaniei ”Fonduri structurale pentru cultură – o investiție necesară” este Programul Operațional Regional, prin care pot fi obținute fonduri europene importante pentru fiecare regiune administrativă a țări. În cele ce vor urma vă vom prezenta programul, cu focus pe relevanța sa pentru sectorul cultural, și felul în care alte state membre ale UE au administrat fonduri pentru cultură cu obiective similare, încercând să vedem ce am putea face si noi în această direcție. Însă, înainte de a  începe este necesar să ne oprim un pic atenția asupra împărțirii teritorial – administrative a României.

Încă din faza de pre-aderare, autoritățile române au colaborat cu Eurostat (Direcția Europeană de Statistică) pentru a împărți teritoriul României în regiuni de dezvoltare, atât în scopuri statistice, ușurând activitatea Eurostat, cât și pentru o alocare și administrare mai eficientă a fondurilor structurale. După cum vom vedea mai încolo, o mai bună administrare a fondurilor europene sprijină dezvoltarea regională și locală echilibrată, zonele cu o dezvoltare economică mai slabă primind un procent mai mare din bugetul alocat prin POR, decât regiunile mai dezvoltate. Astfel, prin Legea 315 din 2004, în conformitate cu Nomenclatura Unităților Teritoriale pentru Statistică, România a fost împărțită în opt  regiuni de dezvoltare, fără caracter juridic, care corespund diviziunilor de tip NUTS II și unei populații de maxim 3 milioane de locuitori (cu excepția Regiunii Sud, care în 2004, avea 3.342.042  de locuitori). Toate cele 8 regiuni ale țării au un produs intern brut mai mic de 75% din media comunitară și sunt eligibile, astfel, pentru finanțările structurale din cadrul Obiectivului Convergență. Cele 8 regiuni de dezvoltare în care e împărțit teritoriul României cuprind următoarele județe:

• Regiunea Nord-Est (Moldova): Iași, Botoșani, Neamț, Suceava, Bacău  și Vaslui.
• Regiunea Vest (Apuseană): Arad, Caraș-Severin, Hunedoara și Timiș.
• Regiunea Nord-Vest (Someșană): Bihor, Bistrița-Năsăud, Cluj, Maramureș, Satu-Mare și Sălaj.
• Regiunea Centru (Mureșană): Alba, Sibiu, Mureș, Harghita, Covasna și Brașov.
• Regiunea Sud-Est (Dunărea de Jos): Tulcea, Vrancea, Galați, Brăila, Buzău și Constanța.
• Regiunea Sud (Muntenia): Argeș, Dâmbovița, Prahova, Ialomița, Călărași, Giurgiu și Teleorman.
• Regiunea București-Ilfov: municipiul București și județul Ilfov.
• Regiunea Sud-Vest (Oltenia): Mehedinți, Gorj, Vâlcea, Olt și Dolj.

Mai mult informații despre potențialul de dezvoltare al celor 8 regiuni puteți găsi pe situl Centrului de Cercetare și Consultanță în Domeniul Culturii, aici și aici şi în documentul care prezinta analiza şi potenţialul regiunilor prin prisma obiectivelor Programului Operaţional Regional. Toate regiunile de dezvoltare ale României intră sub obiectivul Convergență și sunt eligibile pentru fondurile europene alocate prin aceste instrument de alocare a fondurilor structurale.

POR are ca obiectiv strategic “sprijinirea și promovarea dezvoltării locale durabile, atât din punct de vedere economic, cât și social, în regiunile României, prin îmbunătățirea condițiilor de infrastructură și a mediului de afaceri, care susțin creșterea economică”.

Altfel spus, scopul POR este să asigure ca toate regiunile de dezvoltare să aibă elemente de infrastructură – de afaceri, socială și capital uman viabile, sprijinind astfel o creștere economică echilibrată pentru toate cele 8 zone ale României. Programul este o concretizare a planurilor naționale de dezvoltare regională, luând ca punct de referință obiectivele și prioritățile prevăzute în Cadrul Național Strategic de Referință și Agenda Tratatului de la Lisabona privind competitivitatea economică și asigurarea unei dezvoltări economice echilibrate a Europei. Pentru aceasta, au fost stabilite următoarele obiective specifice: creşterea rolului economic şi social al centrelor urbane, prin adoptarea unei abordări policentrice, în vederea stimulării unei dezvoltări mai echilibrate a Regiunilor; îmbunătăţirea accesibilităţii Regiunilor şi în particular a accesibilităţii centrelor urbane şi a legăturilor cu zonele înconjurătoare; creşterea calităţii infrastructurii sociale a Regiunilor; creşterea competitivităţii Regiunilor ca locaţii pentru afaceri; creşterea contribuţiei turismului la dezvoltarea Regiunilor.

Pe baza acestora au fost create cinci axe prioritare, dintre care se distinge o axă prioritară special creată pentru valorificarea durabilă a patrimoniului istoric, cultural și natural și îmbunătățirii infrastructurii turistice de cazare și agrement (axa 5). Cu toate acestea, nu trebuie ignorată nici axa 1, ce vizează dezvoltarea durabilă a orașelor în vederea creșterii calității vieții locuitorilor și crearea de noi locuri de muncă.  Această axă nu poate neglija aspectul cultural al dezvoltării durabile a orașelor, unde efervescența vieții sociale este susținută de activitățile culturale: muzee, galerii, teatre, săli de concert, industrii creative. Nu trebuie uitate nici diferitele manifestări culturale, precum festivaluri sau nopți culturale, care influențează, prin frecvența lor, gradul de atracție pe care îl au orașele. Merită să facem o mică paranteză pentru a aminti  programul Capitalelor Culturale Europene, inițiat de Uniunea Europeană în 1985, la care a participat și România, în 2007, când Sibiu  a fost numit capitală culturală europeană, împreună cu Luxembourg. Prin această participare, Sibiu a obținut fonduri europene, dar și-a asumat și investiții substanțiale din fonduri publice la nivel local, atât în infrastructura culturală, cât și în cea tehnică (drumuri, transport, edilitară, telecomunicații) și programe artistice. Mulți consideră că aceste investiții au condus la o adevărată regenerare a orașului și la creșterea atractivității sale ca destinație turistică. Mai mult, orașul a devenit mai interesant și primitor și pentru locuitori săi.

Revenind, însă, la POR şi la axa prioritară 5, destinată patrimoniului cultural și natural, aceasta este construită pe 3 domenii majore de intervenție (DMI):

5.1 Restaurarea și valorificarea durabila a patrimoniului cultural; crearea și modernizarea infrastructurilor conexe.

Prin acest DMI se urmărește restaurarea, protecția și conservarea patrimoniului cultural mondial, național și local (din mediul urban). Învestind în aceste direcții, domeniul contribuie la revitalizarea zonelor și la promovarea turismului cultural,. Un studiu american, citat în documentul de programare al POR a indicat că turiștii care practică acest tip de turism cheltuiesc cu 38 % mai mult pe zi, iar sejurul lor este cu 34% mai lung decât cel al turiştilor care practică forme tradiţionale de turism.

5.2 Crearea, dezvoltarea și modernizarea infrastructurilor specifice pentru valorificarea durabilă a resurselor naturale cu potențial turistic;

Acest domeniu vizează patrimoniul natural al țării si promovarea turismului, în special montan, România fiind acoperită în proporție de 30% de munți. În acest sens este nevoie de investiții majore în modernizarea facilităților de cazare și de crearea unui sistem centralizat de rezervări pentru a controla fluxurile turistice astfel încât impactul asupra mediului să fie cât mai mic. Operațiunile orientative cuprind amenajarea obiectivelor turistice naturale cu potențial turistic și valorificarea potențialului turistic montan, dezvoltarea turismului balnear, reabilitarea și modernizarea structurilor de cazare, reabilitarea și extinderea infrastructurii de agrement etc.

5.3 Valorificarea potențialului turistic și crearea infrastructurii necesare pentru creșterea atractivității regiunilor României ca destinații turistice.

Ca principal scop al acestui domeniu de intervenție este crearea unei rețele naționale de informare și promovare turistică în zonele cu potențial turistic ridicat. Printre operațiunile orientative se numără definirea și promovarea brandului turistic național, dezvoltarea și consolidarea turismului intern, înființarea centrelor de informare etc.

Axa prioritară 5 contribuie, astfel, la creșterea și dezvoltarea regiunilor prin stimularea economiilor locale și crearea de noi locuri de muncă. Mai mult, dezvoltarea turismul duce la crearea unei cereri pentru o gamă largă de bunuri și servicii, inclusiv din alte sectoare economice, care sunt cerute și, ulterior, achiziționate de turiști și companii de turism.

În ceea ce privește fondurile alocate prin POR, ele se ridică la suma de 4,4 miliarde euro în primii 7 ani după aderare și sunt asigurate, în proporție de 84% (3.726,02 milioane euro), prin Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR). Restul este asigurat prin co-finanțare națională ( reprezentând 14% – 657,56 milioane euro) și privată ( estimată la 2% – 184,76 milioane de euro). Aceste fonduri sunt distribuite diferit pentru fiecare regiune, în funcție de gradul de dezvoltare, luându-se în considerare indicatorul Produsul Intern Brut/cap de locuitor, corelat cu densitatea populației specifică Lista proiectelor cea a regiunilor mai prospere, vizându-se convergența lor și dezvoltarea teritorială echilibrată. Prin această diferențiere, zonele cu un PIB scăzut pe cap de locuitor vor beneficia de un procent mai mare din fondurile totale destinate POR. Totodată, aceste fonduri sunt distribuite diferențiat și în funcție de axele prioritare, pe baza discuțiilor cu reprezentanții regiunilor și a analizei portofoliului de proiecte a fiecărei regiuni în parte. Astfel, axa prioritară 1 beneficiază de 30% din fonduri, axei prioritare 2 îi sunt alocate 20,35% din bugetul POR, axa prioritară 3 primește 15% din bugetul POR, axa prioritară 4 beneficiază de 17% din fonduri, iar axa prioritară 6 primește doar 2,65 din totalul bugetului alocat POR. Această prioritizare a fondurilor este făcută în scopul de a maximiza contribuția lor la dezvoltarea pe termen lung a României și a regiunilor ei.

Fondurile alocate axei 5 se ridică la 15% din totalul sumei destinat întregului program, luându-se în considerare potențialul turistic ridicat al fiecărei regiuni, dar care nu poate fi exploatat din cauza valorificării insuficiente a resurselor naturale și a patrimoniului cultural, dar și a calității slabe a infrastructurii tehnice și turistice și a serviciilor specifice domeniului. Acest procent nu trebuie să ne descurajeze. În situația în care 51,4% din obiectivele de patrimoniu nu se află în apropierea unei rute de transport regulat este de înțeles de ce este acordată o mai mare importanță altor axe și domenii de investiție, precum dezvoltarea infrastructurii rutiere, spre exemplu.

Resursele financiare alocate prin POR nu acoperă în totalitate necesarul investițiilor ce trebuie făcute atât pentru dezvoltarea echilibrată a regiunilor României, cât și pentru încurajarea dezvoltării economice a României, pentru a se apropia de media europeană.

Beneficiarii care pot accesa fonduri europene prin POR sunt: autoritățile administrației publice (primării, consilii locale, consilii județene); instituțiile publice, cum ar fi cele de sănătate, instituțiile academice, serviciile de intervenție în situații de urgență; organizațiile neguvernamentale;companiile private, în special IMM-urile (întreprinderile mici și mijlocii) și micro-întreprinderile. Pentru cei interesați, ultima variantă a calendarului orientativ al  lansării Programului Operațional Regional a fost publicată în 2010 și poate fi consultată pe situl programului: www.inforegio.ro.

Lista proiectelor cu specific cultural finanțate prin POR până la 31 martie 2011 o puteți consulta aici. Până la 31 martie 2011, suma absorbită de proiectele finanțate prin axa prioritară 5 se ridica la 1.359.588.548 RON, dintre care 679.052.738 RON  doar prin DMI 5.1.

În România, rolul economic culturii este văzut în strânsă legătură cu turismul, patrimoniul cultural contribuind la dezvoltarea unei identități locale sau regionale și la atragerea turiștilor. Explicația este că potențialul turistic nu poate fi valorificat economic datorită infrastructurii turistice învechite și a necesității, în multe cazuri, de restaurare a patrimoniului construit. Astfel, toate cele 48 de proiecte contractate prin DMI 5.1 vizează restaurarea sau  conservarea centrelor istorice ale unor orașe sau a unor clădiri de patrimoniu, a unor cetăți medievale sau biserici monument, reamenajarea muzeelor etc. Investiția în infrastructura culturală are un rol esențial în procesul de dezvoltare durabilă locală și regională și contribuie la obiectivul de a face Europa și regiunile ei locuri mai atractive pentru investitori și forța de muncă. Întrebarea care se pune este: este acest lucru suficient, chiar și pentru a atinge obiectivul specific al Programului Operațional Regional? Este nevoie de investiții majore în  restaurare și conservare, însă fără oamenii care să aducă la viață aceste spații, prin promovarea și pregătirea unor programe culturale, artistice și sociale interesante, impactul va fi limitat. În lipsa acestora va fi dificil să se asigure chiar întreținerea efectelor restaurării recent realizate.

Fără un program cultural potrivit, locurile se vor degrada, prin neglijența și dezinteresul care vor fi o consecință firească a lipsei de viziune cu privire la destinația culturală și turistică a patrimoniului. Din acest motiv, este salutar (și necesar) efortul de a privi investițiile realizate ca parte integrantă a unei strategii de dezvoltare regională.

În ce privește patrimoniul cultural, POR este complementar strategiei Programului Național de Dezvoltare Rurală, finanțând activități ce presupun restaurarea/conservarea patrimoniului național și local, dar și al patrimoniului mondial UNESCO. Mai mult, toate inițiativele de conservare culturală propuse de autoritățile locale, trebuie însoțite de un plan care să vizeze conservarea (sau restaurarea) centrelor istorice ale orașelor și orașele medievale în întregimea lor, menținându-se stilul arhitectonic tradițional.

Deoarece proiectele culturale finanțate prin POR vizează doar patrimoniul cultural construit, este folositor să aruncăm o privire și în curtea vecinilor, putând trage învățăminte utile din experiența lor. Ce ne interesează să vedem este cum au abordat alte țări oportunitatea investițiilor în sectorul cultural prin Fondul European de Dezvoltare Regională, Obiectivul Convergență (în care se încadrează și POR). Mai mult, având în vedere că toate proiectele desfășurate în România, finanțate prin POR, au în vedere patrimoniul cultural, este interesant să vedem alte abordări și moduri de folosință a investițiilor în domeniu. Pentru perioada 2000 – 2006, Grecia și Portugalia au inițiat programe operaționale destinate special sectorului cultural, fondurile alocate depășind  600 de milioane de euro. Unul dintre motivele dezvoltării acestor programe a fost că, în ciuda sectorului turistic dezvoltat din ambele țări, pentru cultură au fost alocate, înainte de aceste PO, sume destul de mici. Ambele programe au avut o structură similară, care s-a concentrat, în principal, pe restaurarea patrimoniului și pe modernizarea infrastructurii și a facilităților existente (muzee, edificii, situri etc.), însă se pot distinge și elemente diferite.

În Grecia, a fost inițiate și acțiuni pentru promovarea artei contemporane și a fost creată o axă prioritară specială pentru promovarea TIC în sectorul cultural, prin care s-a sprijinit dezvoltarea conținutului digital și accesul la societatea informațională.. Programul a încercat să asigure  crearea într-o varietate cât mai mare a facilităților turistice în toate regiunile țări, nu doar în cele urbane. În Portugalia, s-au avut în vedere scopuri mai ambițioase privind încurajarea competitivității și restructurarea industrială, ca elemente ale strategiei de dezvoltare a economiei cunoașterii. Cultura și creativitatea au fost apreciate ca având un rol important în crearea de noi locuri de muncă și creșterea gradului de atracție turistică, având astfel un impact și în alte sectoare conexe.

Însă, se poate observa, la nivelul celor două țări, că rezultatele obținute în urma implementării acestor programe nu au fost folosite pentru a genera o dezvoltare a economiei creative și a promova competitivitatea economică. În Grecia, rezultatele nu au fost integrate mai departe într-un plan de acțiune care să genereze o dezvoltare a economiei creative și nu s-a reușit implicarea sectorului privat. Acest lucru este valabil și pentru Portugalia, a cărui program s-a concentrat în special pe sectorul public. Mai mult, Portugalia nu a reușit să asigure o distribuție uniformă a proiectelor și fondurilor în toate regiunile. Ambele țări au avut rezultate substanțiale în ceea ce privește revitalizarea infrastructurii culturale, în  crearea de noi locuri de muncă în sectorul cultural, dar prin focusul pe infrastructură și neintegrarea investițiilor într-un plan de dezvoltare durabilă, nu au reușit să valorifice investițiile inițiale și să implice atât sectorul public, cât și cel privat. Astfel, pentru perioada de programare 2007-2013, strategia celor două țări s-a schimbat. Având pusă baza necesară pentru dezvoltarea unui sector creativ activ, prin investiția în infrastructură, nu au mai inițiat un program operațional pentru cultură și s-au concentrat pe promovarea ei în celelalte PO.

Exemplele date de Grecia și Portugalia sunt relevante pentru România, în special acum, când Guvernul lucrează la dezvoltarea unui Program Operațional pentru Cultură pentru perioada de programare 2007-2013. Acesta trebuie să țină cont de realitățile sociale, economice, politice și culturale ale țării. Actualul POR alocă fonduri importante, chiar dacă nu suficiente, pentru dezvoltarea infrastructurii culturale, astfel că printr-un astfel de program operațional s-ar putea avea în vedere alte obiective decât cele legate de infrastructură, cum ar fi competitivitatea economică, accesul la societatea informațională etc. Astfel, s-ar asigura integrarea obiectivelor culturale într-un plan de dezvoltare care să le valorifice. După cum am văzut în exemplele Greciei și Portugaliei, la fondurile alocate printr-un astfel de program s-ar adăuga și cele accesate de proiectele cu specific cultural prin celelalte PO. În același timp, trebuie avut în vedere că România nu are un sector turistic la fel de competitiv ca cele două țări menționate, care să asigure, în mod ideal sustenabilitatea investițiilor în infrastructură.

Acestea, și poate alte multe motive pe care nu le-am  menționat, ar trebui să ne îndrepte atenția spre alte direcții de acțiune privind dezvoltarea durabilă regională și locală a României.

Astfel, se vorbește, de câțiva ani, despre o nouă împărțire teritorială a țării, argumentată prin faptul că actuala împărțire pe județe este învechită și că o diminuare a numărului acestora ar contribui la economisirea unor fonduri importante, care altfel sunt cheltuite pe administrație, ar spori reprezentativitatea autorităților publice locale și ar eficientiza derularea proiectelor de dezvoltare printr-o mai bună absorbție a fondurilor europene. Anul trecut a fost aprobată în Senat, chiar dacă primise aviz negativ de la Guvern și de la Comisia de specialitate, o propunere legislativă înaintată de UDMR, care prevedea reorganizarea României in 5 macroregiuni și 16 regiuni de dezvoltare, având drept criterii similitudinile socio-economice ale regiunilor. Istoria s-a repetat anul acesta când Senatul a aprobat o altă propunere legislativă privind împărțirea administrativ – teritorială a țării, motivată de numărul mare de județe care implică cheltuieli administrative prea mari. Ambele propuneri legislative au invocat, în argumentarea schimbărilor propuse, faptul că noua organizare teritorială ar contribui la dezvoltarea durabilă a regiunilor printr-o absorbție mai eficientă a fondurilor europene, ambele au drept consecință dispariția județelor, dar nici una nu argumentează de ce actuala împărțire nu este bună.

Aruncând o privire peste caracteristicile socio-demografice ale fiecărei regiuni, care reies din analiza făcută în documentul de programare al POR, observăm că sunt formate din județe care se confruntă cu probleme asemănătoare, iar fiecare regiune poate fi la rândul ei împărțită în 2 subregiuni, una mai săracă și una mai bogată. Dezvoltarea socio-economică armonioasă a Europei trebuie să înceapă de la cele mai mici unități, de aceea aceste diferențe din interiorul regiunilor nu pot fi decât utile în acest demers, asigurând, mai întâi, un echilibru economic la un prim nivel. Această dezvoltare echilibrată privește și sectorul cultural și ar duce la o armonizare a zonelor mai dezvoltate și mai active din punct de vedere cultural cu cele mai sărace. Chiar dacă potențialul turistic este diferit în zonele rurale față de cel din zonele urbane, armonizarea ar putea consta în împrumutarea unor modele de bune practici. În același timp, luând în considerare faptul că fondurile alocate prin POR se fac diferențiat în funcție de gradul de dezvoltare a regiunii, ar putea însemna că subregiunile mai sărace primesc mai puține fonduri decât dacă ar fi de sine stătătoare sau grupate (acolo unde se poate) cu alte subregiuni, cu aceleași probleme. Mai mult, zonele mai dezvoltate sunt de cele mai multe ori mai active din punct de vedere cultural decât cele sărace, de aceea, o împărțire în mai multe regiuni, ca cea propusă de UDMR anul trecut, ar putea fi binevenită.