Category Archives: governance

Despre rationalizarea din punct de vedere juridic a unei decizii irationale. Cum afecteaza cazul ICR sansele noastre la o mai buna guvernare

Publicat pe 8 ianuarie 2013

“Cazul ICR” rămâne în atenţia presei. La început de an a fost anunţată lansarea filialelor teritoriale – cu statut neclar şi puţin rezonabil pentru o instituţie care prin misiune trebuie să se preocupe de relaţia cu exteriorul ţării şi să faciliteze legăturile şi cooperările dintre mediul cultural din România cu cel de dincolo de graniţe – iar apoi a început scandalul nominalizărilor pe post. La atâtea subiecte şi evenimente nefaste, s-a ratat un moment important: cel în care Curtea Constituţională a publicat motivaţia respingerii pretenţiei de neconstituţionalitate înaintată de Avocatul Poporului în iunie 2012 (respinsă în iulie 2012), la 3 luni după – adică pe 3 octombrie 2012.

Importanţa motivaţiei nu este doar una a firescului de a te apleca cap-coadă asupra unui caz, ci în primul rând aceea de a vedea cum a fost raţionalizată din punct de vedere juridic o decizie iraţională (exclusiv politică). Practic, s-a făcut aşa cum spun psihologii că face de cele mai multe ori fiinţa umană: acţionăm şi apoi ne găsim motive pentru a ne asigura că acţiunea a fost potrivită, bună, eventual chiar CEA MAI bună. Cu ce rezultate asupra mizei mai generale a dezbaterii: utilizarea ordonanţelor de urgenţă şi dreptul la transparenţă decizională?

Citește articolul integral pe site-ul România curată: https://www.romaniacurata.ro/despre-rationalizarea-din-punct-de-vedere-juridic-a-unei-decizii-irationale-cum-afecteaza-cazul-icr-sansele-noastre-la-o-mai-buna-guvernare/

Interviu cu liderul unei asociatii care apara patrimoniul bucurestenilor. Cum poti sa impiedici autoritatile sa mimeze consultarea cetatenilor

Publicat pe 16 septembrie 2012

ARC continua seria interviurilor cu membrii sai si va prezinta in doua parti interviul realizat cu Roxana Wring, presedintele Asociaţiei pentru Protecţia şi Documentarea Monumentelor şi Patrimoniului din România (Pro.Do.Mo), despre nevoia de integrare a patrimoniului in viata orasului. Despre cum se pot stopa distrugerile pentru a nu se mai ajunge la demolarea unor imobile valoroase prin tot felul de chichite „legale”. Roxana Wring ne impartaseste, in prima parte a interviului, cum pot fi folosite Legea 544/2001 a dreptului la informatii publice, Legea 52/2003 a transparentei decizionale, alte regulamente pentru a cere dezbateri, a face propuneri si a impiedica tacerea de dupa a autoritatilor care incearca sa ignore vocea societatii civile. Ce sanse au cetatenii sa fie informati? Ce sanse au ei sa impiedice abuzuri? Cum se poate impedica blocarea accesului la informatie pe cai semi-legale? Despre toate acestea puteti citi mai jos, in partea a II-a a interviului cu Roxana Wring.

Citiți articolul integral pe site-ul România curată: https://www.romaniacurata.ro/interviu-cu-liderul-unei-asociatii-care-apara-patrimoniul-bucurestenilor-cum-poti-sa-impiedici-autoritatile-sa-mimeze-consultarea-cetatenilor-2/

Vestea buna a normalitatii

Publicat pe 7 ianuarie 2013

Nu ai ocazia în fiecare zi, din păcate, să te bucuri că o instituţie publică care se ocupă de managementul fondurilor europene a fost transparentă şi deschisă comunicării cu cetăţenii. Azi este însă una din acele zile, pentru că Ministerul Administraţiei şi Internelor, Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative a comunicat pe site-ul www.fonduri-administratie.ro o lista completă de informaţii despre proiectele aprobate şi contractate. Mai exact, puteţi consulta date despre obiectivele,
rezultatele, activităţile, grupul ţintă al fiecăruia dintre proiecte, dar şi persoana de contact, cu număr de telefon şi email!

Citește articolul complet pe site-ul România curată: https://www.romaniacurata.ro/vestea-buna-a-normalitatii/

Se aplica legea conflictului de interese la fondurile europene? Cazul Bostina si asociatii

Publicat la 2 august 2012

Deşi există o legislaţie a conflictelor de interese în gestionarea banilor europeni, unii dintre greii evaluatori de cereri de finanţare nu se sfiesc să îşi ofere serviciile de consultanţă celor interesaţi să depună proiecte pentru fonduri europene nerambursabile. Este vorba de Confero Finance (fosta Boştină and Associates Financial Consulting S.R.L.), una dintre firmele care oferă asistenţă tehnică pentru evaluarea proiectelor aferente POS CCE şi POS DRU. În acelaşi timp, însă, firma se recomandă şi potenţialilor beneficiari pentru servicii de consultanţă şi asistenţă legală în pregătirea proiectelor pentru accesarea de fonduri nerambursabile, dar şi pentru implementarea proiectelor finanţate din fonduri nerambursabile pe teme variate, de la agricultură, mediu, dezvoltarea resurselor umane, turism, dezvoltarea afacerilor şi, da, chiar şi administraţie publică locală.

Citește articol pe site-ul România curată: https://www.romaniacurata.ro/se-aplica-legea-conflictului-de-interese-la-fondurile-europene-cazul-bostina-si-asociatii/

Un studiu de caz releva vulnerabilitatile sistemului Proiecte copy/paste pentru cultura cu bani europeni

Publicat pe 14 iunie 2012

Fundaţia Culturală Artex – un studiu de caz care poate deschide o discuţie mai largă despre practica achiziţiilor publice pe bani europeni şi impactul real al proiectelor.

Cultura, Cenuşăreasa fondurilor publice în România, are câştigătorii ei. Într-o perioadă în care reprezentanţi europeni şi persoane din cadrul autorităţilor publice căinează slaba absorbţie a fondurilor europene, Fundaţia Culturală Artex, organizaţie neguvernamentală înfiinţată în iulie 2007 (mai puţin de 5 ani de experienţă până în prezent!) a reuşit să câştige 9 proiecte cu finanţare din Programul Operaţional Regional şi 3 proiecte cu finanţare din POS Dezvoltarea Resurselor Umane Valoarea totală a finanţărilor primite de la bugetul naţional şi fondurile europene: 12.948.268 lei, aproape 3 milioane de euro. Artex pare a fi un beneficiar de succes, care însă la o privire mai atentă condensează prin practicile sale mai multe vulnerabilităţi ale programelor de finanţare cu fonduri structurale în România: procedurile de achiziţii publice şi capacitatea administraţiei şi a evaluatorilor de a monitoriza şi aprecia impactul real al investiţiilor şi cheltuielilor la nivelul beneficiarilor.

Citește articolul integral pe site-ul Romania curată: https://www.romaniacurata.ro/un-studiu-de-caz-releva-vulnerabilitatile-sistemului-proiecte-copy-paste-pentru-cultura-cu-bani-europeni/

Interviu Marian Popescu: „Mi-aș dori ca integritatea și etica profesională, valorile umane și profesionale pe care le demonstrează managerii în munca lor să devină moduri de a judeca succesul lor, alături de rezultate.”

Publicat pe 31 august 2021

Oamenii care dau viață Culturii: Raluca Iacob

Aveți o experiență și competențe recunoscute în domeniul Cultură. Cum vedeți profilul unui manager de proiect sau de program cultural pentru a reuși?

În primul rând, cred că trebuie să cunoască foarte bine lumea în care trăiește și lucrează, atât prezentul ei, dar și trecutul ei, măcar cel recent, și felul în care își imaginează viitorul. Fără aceste trei dimensiuni, cred că realitatea riscă să ne scape printre degete și niciuna nu este suficientă. E important, cred, să ne raportăm la oamenii cu care și la cei pentru care lucrăm atât prin prisma experiențelor care i-au modelat, cât și prin lentila viselor și aspirațiilor, nu doar prin analiza stării de fapt. Realitatea nu este doar clipa de acum, din acest motiv ideea de a „da publicului ce cere” nu poate fi niciodată suficientă, este doar un simptom al comodității și superficialității.

Mai este apoi, aș spune, necesitatea unei constante dorințe de a deveni mai bun, care însă cred că e nevoie să fie bine temperată de acumularea unei stări de bine cu privire la realizările avute. Nu în ultimul rând, aș zice că e nevoia recunoașterii că în toate depindem unii de alții, nimeni nu este complet responsabil și meritoriu pentru propriile rezultate pozitive ale muncii sale. În tot ce facem se regăsește, mai explicit sau mai invizibil, ajutorul altora, rețeaua de sprijin explicit sau invizibil. Chiar și felul în care (nu) funcționează anumite instituții sau piețe de idei contează enorm pentru succesul individual. Această atitudine, cred, odată asumată, aduce cu sine o sănătoasă umilință și un îndemn de a avea grijă de ceilalți, de a investi în instituții și ecosisteme de idei sănătoase, de a-i împuternici și aprecia pe cei care fac lucruri bune, pentru a putea să construiești în continuare la rândul tău.

Mai este ceva de spus. Ce înseamnă, de fapt, a reuși? Când și cine judecă reușițele managerilor? Sigur, e definirea negativă, să spunem, a reușitei ca lipsă a eșecului, dar dincolo de asta, de a bifa, să zicem, căsuțele în mod evident necesare unui proiect cultural, ce reprezintă succesul? Pentru mine înseamnă o anumită demnitate și o escaladare continuă, chiar dacă cu pauze la nevoie, în fața rațiunii pentru care ai ales să lucrezi în acest domeniu. O anumită atitudine față de oameni și față de muncă, o perseverență de a urmări valorile și scopurile în care crezi, care să respire în jurul tău seriozitate, astfel încât să devii, pentru ceilalți un exemplu viu al unui anumit caracter professional, dincolo de rezultatele concrete. Sigur, uneori asta poate să însemne o anumită ruptură față de pragmatismul necesar realizării unor obiective. Cu toții am auzit vorba că un manager bun este cel care are stomacul necesar pentru a realiza proiectele sale, indiferent de costuri și de lipsa de caracter demonstrată, pentru că la finalul zilei acelea rămân și dau roade. Eu nu cred asta și mi-aș dori ca integritatea și etica profesională, valorile umane și profesionale pe care le demonstrează managerii în munca lor să devină moduri de a judeca succesul lor, alături de rezultate.

Citește restul interviului pe site-ul domnului Marian Popescu: https://marianpopescu.arts.ro/mostenirea-timisoarei-2023-ar-trebui-sa-fie-o-schimbare-legislatiei-nationale-de-acordare-finantarilor-nerambursabile-pentru-proiecte-culturale/

Interviu Centrul Cultural Clujean: „Mizele artistice puternice și o abordare managerială atentă la situația socială și nevoile publicului și ale societății nu sunt deloc în conflict în sine.”

publicat în martie 2021

Raluca Iacob este facilitator de proces în cadrul proiectului re:form, un program pentru sprijinirea organizațiilor culturale independente care aspiră să depășească modelele tradiționale de dezvoltare organizațională și care țin cont de specificul sectorului și condițiile fragile în care își desfășoară activitatea în România. Am întrebat-o câteva lucruri despre sectorul cultural, despre provocările și nevoile pe care le au în prezent organizațiile culturale independente. 

DIU: Ca introducere, ar merita să vorbim puțin despre experiența ta în domeniul cultural. Care sunt momentele cheie, principalele lucruri care te-au format? 

Raluca Iacob: Pentru mine, experiența fundamentală a fost rolul de consultant pentru accesarea de fonduri europene la Punctul de Contact Cultural, chiar când am început să lucrez. M-a pus pe o direcție din mai multe puncte de vedere, dar cel mai important cred că a fost faptul că m-a plasat de la început într-o zonă de intermediere între interesele unor finanțatori publici, europeni, în acel caz, dorințele și nevoile operatorilor culturali și apoi, desigur, fiindcă lucram pentru o instituție subordonată Ministerului Culturii, trebuia să ținem cont și de contextul național, de activitatea și intențiile Ministerul Culturii. M-a fascinat zona asta de mediere și de intermediere între interesele, nevoile și modul în care funcționează diferiți actori culturali și administrativi. Cred că apoi am dus acest rol în tot ce am făcut. De la proiectele de voluntariat pentru sectorul cultural, când am fondat banipentruarte, până la felul în care am lucrat pentru realizarea strategiei culturale a Timișoarei, pentru Primărie, la proiectele Asociației MetruCub, care s-a poziționat ca acest creator de context și de discuții între diverși actori culturali, la munca de advocacy și, în ultimii ani, la activitatea de consultanță pentru diverse organizații private și instituții publice. 

DIU: Acest rol te ajută să ai o privire de ansamblu foarte clară asupra diferitelor sisteme de lucru din domeniul cultural, de la instituții de stat, la organizații. În ce privește sectorul independent, care sunt nevoile sau provocările cu care se confruntă organizațiile? 

R.I.: Consider că sectorul cultural independent este întreținut într-o stare de precaritate. Și când zic “precaritate” nu mă refer doar la lipsă de venituri pentru a-și realiza activitatea, ci și la un lucru care decurge din asta, dar este cumva și separat, și anume lipsa unui număr suficient de mare de oameni capabili să sprijine producția culturală, medierea culturală, care să dezvolte organizații cu impact. Motivele sunt multiple, de la lipsa unui cadru legal adaptat, la lipsa de finanțări previzibile, consistente, profesioniste, la lipsa de ocazii de formare profesională în cadru academic și profesional, pentru sectorul cultural independent. Este regretabil și simptomatic faptul că exemplele pozitive de organizații neguvernamentale și artiști independenți care au reușit să mai miște lucrurile, să creeze programe și produse culturale valoroase, să fie repere, nu au reușit și să devină adevărate școli și modele pentru alte organizații culturale independente. Maxim, ele au inspirat și au crescut oameni capabili, dar nu au creat tipare funcționale de dezvoltare sustenabilă, probabil pentru că mediul și contextul de lucru au fost pline de capcane, de provocări foarte dificile și, tot timpul, de imprevizibil.

De altfel, capacitatea de transfer și de învățare în sectorul cultural independent, între organizații, de la o generație la alta, mi se pare destul de mică. Și asta face ca fiecare actor cultural independent, atunci când începe să lucreze, să aibă sentimentul că o ia cumva de la zero, deși evident că asta nu este real. Ceea ce sigur că dă și un anumit dinamism, și o anumită prospețime continuă activității în sectorul cultural independent, dar face lucrurile și mult mai dificile și, la un nivel mai general, chiar tragice. Eu numesc tragică situația în care vezi cum organizații mai tinere se bazează pe procese de lucru care știi că le vor face în câțiva ani să atingă o limită. 

Un lucru care ar merita poate cercetat mai în detaliu este vârsta a celor care lucrează în mediul cultural independent. Impresia mea este că este foarte joasă, adică sunt foarte tineri și, de fapt, în jurul vârstei de 40 de ani, marea majoritate ies din sistem sau continuă într-o formă parțială, găsindu-și un loc de muncă mai stabil, care să le asigure fonduri mai substanțiale în alt fel. Iar asta, din păcate, înseamnă că acea experiență, înțelepciune, cunoaștere acumulată de-a lungul timpului nu poate fi crescută, de la o generație la alta, în cadrul sectorului cultural independent decât punctual.  

Citește restul articolului pe site-ul Centrului Cultural Clujean: https://diviziadeinovare.ro/programul-reform-si-nevoia-de-sustinere-a-sectorului-cultural-independent/