Category Archives: public culture

Campania „Fonduri structurale pentru cultură” la final: Fonduri structurale pentru cultură, realităţile primei perioade de accesare. Ce urmează după 2013?

Text publicat pe 24 iunie 2011

de: Raluca Pop, Margareta Mârza, Daniela Ştefănescu

Am început campania de informare cu câteva întrebări și cu dorința de a scrie despre proiectele cu profil cultural care au câștigat finanțări prin fondurile structurale. Ne-am propus să vedem ce fel de organizaţii şi iniţiative au înţeles că aceste oportunităţi de finanţare li se adresează şi lor, chiar dacă pe program nu scrie “program pentru cultură” sau “program pentru artă”; câte au înţeles că, privită ca un concept care traversează domenii şi activităţi cu miză socială, cultura poate fi o activitate industrială, un instrument educaţional şi coeziv pentru comunităţi, sau că educaţia şi formarea pentru cultură sunt la fel de legitime pentru a primi finanţare, ca orice activităţi de acest gen din alte domenii considerate (prea adesea) din oficiu mai importante. Provocarea a fost de a scrie altfel decât în jargonul specific fondurilor structurale. Ajunsă la sfârșit, după un tur de forță prin cele patru Programe Operaționale, acest ultim text face o trecere în revistă a celor mai importante observaţii, teme şi dificultăţi sesizate de echipa banipentruarte, cu privire la accesul la aceste fonduri pentru proiecte cu profil cultural în România, în urma experienţei din perioada 2007-2011.

Cel mai important switch mental pentru un potenţial beneficiar din sectorul cultural îl reprezintă răsturnarea temporară a motivului pe baza căruia urmează a fi argumentat scriptic proiectul. În acest sens, demersul de atragere a finanțărilor structurale pornește de la o muncă de documentare. Cercetarea obiectivelor programelor vizate de organizații culturale poate oferi un ”insight” interesant în locul ocupat de cultură în strategiile generale europene. Fie că este vorba de rolul pe care îl are în dezvoltarea durabilă a orașelor, fie că este vorba de contribuția la economia națională, fie că este vorba de incluziune socială şi dialog intercultural ori de stimularea creativității, contextul în care este plasată organizația culturală care solicită finanțarea este la fel de important ca nevoia specifică identificată pentru identificarea şi conceperea  unui proiect cu şanse de a fi selectat pentru finanţare.

Există și un alt element care pare să fie direct proporțional cu valoarea finanțărilor primite: existența  unor parteneri puternici, cu experienţă şi reputație națională și internațională. Valoarea unei finanțări structurale obținute de o organizație culturală variază între 10.000 euro și peste 3 milioane de euro. Instituțiile publice sunt cele care au reușit să atragă cele mai mari finanțări (Opera Națională Română, Teatrul de Operetă “Ion Dacian”, Academia Română) prin proiecte de dezvoltare a resurselor umane care au antrenat parteneri importanţi, naționali și internaționali. Cu toate acestea, anul trecut Art Act, o organizație non-guvernamentală, a reușit să atragă o finanțare de peste 3 milioane de euro (14.311.077,84 lei) pentru un proiect dedicat artelor spectacolului realizat în parteneriat cu cinci instituții naționale importante și doi parteneri internaționali.

Toate proiectele cofinanţate prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane până la 1 martie 2011, consistente financiar şi ambiţioase din punct de vedere al obiectivelor ce urmează a fi atinse, privesc meseriile din domeniul artelor spectacolului. În timp ce instituţiile publice au fost printre primele care au reuşit să obţină finanţări consistente, organizaţii non-guvernamentale derulează în prezent de asemenea proiecte ambiţioase. Dintre avantajele derulării unui astfel de proiect, dincolo de cele evidente, care ţin de oferirea de oportunităţi de formare a specialiştilor din domeniul culturii, proiectele derulate cu fonduri structurale dezvoltă capacitatea instituţiei de a oferi respectivele servicii, dar şi abilităţile de management ale echipei de proiect. În acelaşi timp, proiectul poate contribui la îmbunăţirea imaginii instituţiei, după cum declară Laura Sterian, asistent în proiectul ScenArt derulat de Teatrul Naţional de Operetă “Ion Dacian”.

Programele de cooperare transfrontalieră au un profil distinct şi merită privite comparativ, atât în relaţie cu cele de cooperare europeană culturală realizate în cadrul Cultura 2007-2013, dar şi cu parteneriatele continue dintre organizaţii din regiuni la graniţă. Întrebarea, în cazul acestor proiecte, este: care este motivaţia pentru a iniţia o astfel de colaborare? În studiul de caz ilustrat în analiza realizată de banipentruarte, obiectivul proiectului a fost “organizarea expoziţiilor interactive în castelul din Carei şi în conacul din Szabolcs şi promovarea acestora în contextul turismului transfrontalier”, cu alte cuvinte organizarea unor activităţi de care să beneficieze populaţia ambelor comunităţi, în jurul unui obiectiv cultural cu valoare turistică şi, prin istorie şi tradiţii, de interes comun pentru ambele părţi. Peter Szocs, coordonatorul proiectului Castellum, sublinia că pentru a obţine o finanţare importantă prin acest program este necesară o “viziune strategică, parteneriate de lungă durată, bazate pe încredere, și sprijinul financiar al autorităților publice județene.”

Potenţialul economic al industriilor culturale şi creative este high-in-fashion în ultimii cinci ani în Europa şi de doi ani a devenit de interes şi pentru cercetările şi planurile de politici publice din România. În Planul Strategic al Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional pentru perioada 2009-2013, alături de propunerea de politică publică pentru atragerea fondurilor nerambursabile în domeniul culturii se găsesc propunerea  pentru susţinerea creativităţii în cultură şi strategia pentru susţinerea si stimularea IMM-urilor din industriile culturale sși creative. De altfel, studiul realizat de Centrul de Cercetare şi Consultanţă în Domeniul Culturii arată că industriile bazate pe copyright au o contribuţie semnificativă la PIBul economiei (5,55% în 2005). Pe fondul acestor promisiuni cu privire la competitivitatea sectorului, cât şi a sprijinului politic declarat, este surprinzător că Programul Operaţional Creșterea Competitivității Economice a avut cel mai scăzut impact asupra proiectelor culturale, comparativ cu alte programme, cum ar fi Dezvoltarea Resurselor Umane, în cadrul cărora cultura a reușit să atragă finanțări importante. Până la 1 aprilie 2011 din POS CCE au fost contractate 20 de finanțări pentru proiecte cu profil cultural sau creativ, a căror valoare nu este nici pe departe similară cu proiectele contracte prin POS DRU sau Programul Operaţional Regional. Dintre finanțările acordate prin programul POS CCE, doar 5 sunt legate în mod direct de ceea ce este considerat în mod obişnuit drept aparţinând culturii – domeniul core culture. Dintre acestea, 3 au fost obținute de asociații/organizații non-profit (Fundația Tranzit, Asociația pentru performanță și cultură, Asociația culturală Nicolae Iorga) în cadrul axei prioritare 3: susținerea utilizării tehnologiei informației și sprijinirea accesului la internet. Realitatea POS CCE pentru cultură ilustrează faptul că dorinţa de absorbţie de fonduri europene specifice nerambursabile, ponderea economică a activităţii la economia naţională, profilul operatorilor culturali si competitivitatea economică nu merg neapărat împreună, în ciuda numeroaselor studii și statistici ce arată importanța industriilor bazate pe copyright la PIBul României şi numărul relativ mare de persoane angajate în acest sector. Explicaţia rămâne de elaborat.

Programul Operaţional Regional, cel care conţine cele mai clare referiri la disponibilitatea fondurilor pentru proiecte cu profil cultural, mai exact de patrimoniu cultural, a  pus accentul pe valorificarea potenţialului turistic al acestora. Până la 31 martie 2011, suma absorbită de proiectele finanțate prin axa prioritară 5 se ridica la 1.359.588.548 RON, dintre care 679.052.738 RON doar prin DMI 5.1. Toate cele 48 de proiecte contractate prin DMI 5.1, „Restaurarea și valorificarea durabila a patrimoniului cultural; crearea și modernizarea infrastructurilor conexe” au avut drept obiectiv conservarea centrelor istorice ale unor orașe sau a unor clădiri de patrimoniu, a unor cetăți medievale sau biserici monument, reamenajarea muzeelor etc.

Diversele rapoarte de monitorizare a absorbţiei fondurilor structurale în România, realizate de instituţiile româneşti, experţi independenţi şi Uniunea Europeană din 2010 până în prezent identifică dificultăţi specifice ale procesului de accesare a fondurilor, dintre care unele direct relevante pentru a înţelege şi situaţia operatorilor culturali:

– deşi contribuţiile proprii ale beneficiarului sunt de multe ori mici (2%), ele pot ridica dificultăţi, mai ales că organizaţia solicitantă trebuie să prevadă şi situaţia în care fondurile contractate nu pot fi virate conform calendarului agreat şi să asigure pre-finanţarea contribuţiilor proprii. În aceste condiţii, “accesarea împrumuturilor punte necesare pentru pre-finanţarea contribuţiilor proprii în cadrul intervenţiilor Instrumentelor Structurale, din cauza politicilor de creditare mai stricte ale băncilor comerciale, ca urmare a crizei financiare şi ca răspuns la actuala criză economicǎ” poate ridica probleme serioase, în primul rând IMMurilor şi organizaţiilor non-guvernamentale, care nu beneficiază de un flux de numerar anual garantat de la bugetul public;

-“implementarea Instrumentelor Structurale pare a fi afectată negativ de o serie de factori orizontali, la nivelul politicilor publice şi, în special, de lipsa de corelare în termeni strategici, legislativi şi financiari”. În sectorul cultural, lipsa unor măsuri sistematice de sprijinire a accesării fondurilor structurale de către operatorii culturali este  dureroasă. Nu doar conturarea unor programe care să încurajeze direct sau prin intermediari împrumuturi către organizaţiile care intenţionau să depună proiecte cu profil cultural sau prin crearea unor condiţii mai propice sponsorizărilor, ori creşterea vizibilităţii iniţiativelor cu fonduri structurale. O nevoie esenţială, care a rămas pănă în prezent neacoperită, a fost informarea cu privire la disponibilitatea acestor oportunităţi de finanţare pentru sectorul cultural. Din fericire, perioada următoare de accesare pare să nu mai întâmpine aceste dificultăţi. O parte din probleme par să fi fost recunoscute iar în prezent Centrul de Cercetare şi Consultanţă în Domeniul Culturii derulează atât un un studiu despre sponsorizarea în cultură, cât şi un studiu de fundamentare a Programul Operaţional Sectorial Cultura (POSC) pentru perioada 2014-2020.

În următoarea perioadă, alături de punerea în discuţie a împărţirii teritorial-administrative a României, printre altele, pentru a sprijini absorbţia fondurilor structurale, se va începe discuţia pentru viitorul cadru de programare, 2014-2020. Studiul de fundamentare a Programului Operaţional dedicat culturii pentru această perioadă este în pregătire Obectivele acestuia sunt, conform informaţiilor prezentate pe siteul instituţiei:

  • identificarea dificultăților întâmpinate de operatorii culturali în accesarea Fondurilor Structurale;
  • identificarea gradului de absorbțtie a fondurilor europene pentru proiectele culturale în perioada 2007 pâna în prezent;
  • estimarea impactului unei finanțări directe a sectorului cultural prin crearea unei Autorități de Management în cadrul MCPN;
  • furnizarea unei liste de posibile sub-domenii culturale pe baza consultaării documentelor disponibile cu identificarea sub-domeniilor culturale care ar putea beneficia de POSC;
  • prezentarea celor două programe operaționale dedicate în exclusivitate sectorului cultural existente în alte țări UE;
  • identificarea numărului mediu de angajați, a volumului importurilor și exporturilor din industriile CORE și ponderea industriilor culturaleși creative.

Acestei iniţiative lăudabile de a evalua şi consolida designul Programului pe baza unei analiza profesioniste, credem că este necesar să i se alăture o consultare publică cu experţi independenţi, manageri şi operatori culturali, care să contribuie la selectarea domeniilor şi sub-domeniilor culturale. Nu în ultimul rând, coerenţa selecţiei depinde de corelarea acestor priorităţi cu celelalte strategii asumate de Guvern, dar şi de dinamica şi nevoile sectorului cultural, din care patrimoniului naţional şi industriile creative, deşi reprezintă o componentă importantă, nu reprezintă singurele (şi poate nici cele mai importante) domenii prin care cultura poate contribui la obiectivele Lisabona şi la obiectivele de Convergenţă şi Competitivitate în Uniunea Europeană.

[1] text publicat pentru prima dată în revista online Art Act Magazine http://www.artactmagazine.ro/fonduri-pentru-cultura.html – accesat pe 10 iulie 2011

Campania „Fonduri structurale pentru cultură”: #6 Valorificarea patrimoniului istoric, cultural şi natural prin Programul Operaţional Regional

Text publicat pe 10 mai 2011

de: Margareta Mârza

În etapele premergătoare implementării campaniei ”Fonduri pentru cultură – o investiție necesară”, unul dintre primele lucruri pe care noi, membrii echipei, a trebuit să le facem a fost să discutăm cum înțelegem fiecare cultura, ce considerăm că intră și ce nu, pentru obiectivul campaniei, în definiția ”culturii”. Câți membri, atâtea viziuni asupra culturii și de abia atunci când le-am pus cap la cap am reușit să avem o  perspectivă aproape completă: de la valorile și credințele care alcătuiesc identitatea unei comunități și multiculturalism, la tradiții populare, la meșteșuguri tradiționale pe cale de dispariție și arte, până la educație, patrimoniu și industrii creative. Această enumerare nu poate decât să ne indice complexitatea culturii și multiplele implicații pe care ea le are în viața noastră de zi cu zi. Astfel, și investițiile în proiecte culturale au efecte și implicații în domenii multiple: un număr mai mare de locuri de muncă, dezvoltarea regiunilor (infrastructură socială, rutieră etc.), dezvoltarea turismului și o creștere a cererilor pentru alte servicii conexe, care au ca efect creșterea competivității economice, dezvoltarea sistemului educațional și, de ce nu, putem menționa chiar și dezvoltarea și empowermentul comunităţii prin încurajarea participării la procesul decizional. Astfel, cultura joacă rolulul unui ”al patrulea pion al dezvoltarii sustenabile”, pe lângă creșterea economică, incluziunea socială și echilibrul mediului, cum o numesc cei de la United Cities and Local Governments, o rețea ce reprezintă, la nivel global, interesele guvernelor locale.

După ce am văzut cum poate cultura contribui la dezvoltarea armonioasă a regiunilor de graniță prin Programul Operațional de Cooperare Transfrontalieră, e timpul să vedem care e aportul culturii și la dezvoltarea durabilă din interiorul granițelor, și anume a regiunilor administrative cuprinse de teritoriul României.  Ultimul instrument structural pe care vi-l prezentăm în cadrul campaniei ”Fonduri structurale pentru cultură – o investiție necesară” este Programul Operațional Regional, prin care pot fi obținute fonduri europene importante pentru fiecare regiune administrativă a țări. În cele ce vor urma vă vom prezenta programul, cu focus pe relevanța sa pentru sectorul cultural, și felul în care alte state membre ale UE au administrat fonduri pentru cultură cu obiective similare, încercând să vedem ce am putea face si noi în această direcție. Însă, înainte de a  începe este necesar să ne oprim un pic atenția asupra împărțirii teritorial – administrative a României.

Încă din faza de pre-aderare, autoritățile române au colaborat cu Eurostat (Direcția Europeană de Statistică) pentru a împărți teritoriul României în regiuni de dezvoltare, atât în scopuri statistice, ușurând activitatea Eurostat, cât și pentru o alocare și administrare mai eficientă a fondurilor structurale. După cum vom vedea mai încolo, o mai bună administrare a fondurilor europene sprijină dezvoltarea regională și locală echilibrată, zonele cu o dezvoltare economică mai slabă primind un procent mai mare din bugetul alocat prin POR, decât regiunile mai dezvoltate. Astfel, prin Legea 315 din 2004, în conformitate cu Nomenclatura Unităților Teritoriale pentru Statistică, România a fost împărțită în opt  regiuni de dezvoltare, fără caracter juridic, care corespund diviziunilor de tip NUTS II și unei populații de maxim 3 milioane de locuitori (cu excepția Regiunii Sud, care în 2004, avea 3.342.042  de locuitori). Toate cele 8 regiuni ale țării au un produs intern brut mai mic de 75% din media comunitară și sunt eligibile, astfel, pentru finanțările structurale din cadrul Obiectivului Convergență. Cele 8 regiuni de dezvoltare în care e împărțit teritoriul României cuprind următoarele județe:

  • Regiunea Nord-Est (Moldova): Iași, Botoșani, Neamț, Suceava, Bacău  și Vaslui.
  • Regiunea Vest (Apuseană): Arad, Caraș-Severin, Hunedoara și Timiș.
  • Regiunea Nord-Vest (Someșană): Bihor, Bistrița-Năsăud, Cluj, Maramureș, Satu-Mare și Sălaj.
  • Regiunea Centru (Mureșană): Alba, Sibiu, Mureș, Harghita, Covasna și Brașov.
  • Regiunea Sud-Est (Dunărea de Jos): Tulcea, Vrancea, Galați, Brăila, Buzău și Constanța.
  • Regiunea Sud (Muntenia): Argeș, Dâmbovița, Prahova, Ialomița, Călărași, Giurgiu și Teleorman.
  • Regiunea București-Ilfov: municipiul București și județul Ilfov.
  • Regiunea Sud-Vest (Oltenia): Mehedinți, Gorj, Vâlcea, Olt și Dolj.

Mai mult informații despre potențialul de dezvoltare al celor 8 regiuni puteți găsi pe situl Centrului de Cercetare și Consultanță în Domeniul Culturii, aici și aici şi în documentul care prezinta analiza şi potenţialul regiunilor prin prisma obiectivelor Programului Operaţional Regional. Toate regiunile de dezvoltare ale României intră sub obiectivul Convergență și sunt eligibile pentru fondurile europene alocate prin aceste instrument de alocare a fondurilor structurale.

POR are ca obiectiv strategicsprijinirea și promovarea dezvoltării locale durabile, atât din punct de vedere economic, cât și social, în regiunile României, prin îmbunătățirea condițiilor de infrastructură și a mediului de afaceri, care susțin creșterea economică”.

Altfel spus, scopul POR este să asigure ca toate regiunile de dezvoltare să aibă elemente de infrastructură – de afaceri, socială și capital uman viabile, sprijinind astfel o creștere economică echilibrată pentru toate cele 8 zone ale României. Programul este o concretizare a planurilor naționale de dezvoltare regională, luând ca punct de referință obiectivele și prioritățile prevăzute în Cadrul Național Strategic de Referință și Agenda Tratatului de la Lisabona privind competitivitatea economică și asigurarea unei dezvoltări economice echilibrate a Europei. Pentru aceasta, au fost stabilite următoarele obiective specifice: creşterea rolului economic şi social al centrelor urbane, prin adoptarea unei abordări policentrice, în vederea stimulării unei dezvoltări mai echilibrate a Regiunilor; îmbunătăţirea accesibilităţii Regiunilor şi în particular a accesibilităţii centrelor urbane şi a legăturilor cu zonele înconjurătoare; creşterea calităţii infrastructurii sociale a Regiunilor; creşterea competitivităţii Regiunilor ca locaţii pentru afaceri; creşterea contribuţiei turismului la dezvoltarea Regiunilor.

Pe baza acestora au fost create cinci axe prioritare, dintre care se distinge o axă prioritară special creată pentru valorificarea durabilă a patrimoniului istoric, cultural și natural și îmbunătățirii infrastructurii turistice de cazare și agrement (axa 5). Cu toate acestea, nu trebuie ignorată nici axa 1, ce vizează dezvoltarea durabilă a orașelor în vederea creșterii calității vieții locuitorilor și crearea de noi locuri de muncă.  Această axă nu poate neglija aspectul cultural al dezvoltării durabile a orașelor, unde efervescența vieții sociale este susținută de activitățile culturale: muzee, galerii, teatre, săli de concert, industrii creative. Nu trebuie uitate nici diferitele manifestări culturale, precum festivaluri sau nopți culturale, care influențează, prin frecvența lor, gradul de atracție pe care îl au orașele. Merită să facem o mică paranteză pentru a aminti  programul Capitalelor Culturale Europene, inițiat de Uniunea Europeană în 1985, la care a participat și România, în 2007, când Sibiu  a fost numit capitală culturală europeană, împreună cu Luxembourg. Prin această participare, Sibiu a obținut fonduri europene, dar și-a asumat și investiții substanțiale din fonduri publice la nivel local, atât în infrastructura culturală, cât și în cea tehnică (drumuri, transport, edilitară, telecomunicații) și programe artistice. Mulți consideră că aceste investiții au condus la o adevărată regenerare a orașului și la creșterea atractivității sale ca destinație turistică. Mai mult, orașul a devenit mai interesant și primitor și pentru locuitori săi.

Revenind, însă, la POR şi la axa prioritară 5, destinată patrimoniului cultural și natural, aceasta este construită pe 3 domenii majore de intervenție (DMI):

5.1 Restaurarea și valorificarea durabila a patrimoniului cultural; crearea și modernizarea infrastructurilor conexe.

Prin acest DMI se urmărește restaurarea, protecția și conservarea patrimoniului cultural mondial, național și local (din mediul urban). Învestind în aceste direcții, domeniul contribuie la revitalizarea zonelor și la promovarea turismului cultural,. Un studiu american, citat în documentul de programare al POR a indicat că turiștii care practică acest tip de turism cheltuiesc cu 38 % mai mult pe zi, iar sejurul lor este cu 34% mai lung decât cel al turiştilor care practică forme tradiţionale de turism.

5.2 Crearea, dezvoltarea și modernizarea infrastructurilor specifice pentru valorificarea durabilă a resurselor naturale cu potențial turistic;

Acest domeniu vizează patrimoniul natural al țării si promovarea turismului, în special montan, România fiind acoperită în proporție de 30% de munți. În acest sens este nevoie de investiții majore în modernizarea facilităților de cazare și de crearea unui sistem centralizat de rezervări pentru a controla fluxurile turistice astfel încât impactul asupra mediului să fie cât mai mic. Operațiunile orientative cuprind amenajarea obiectivelor turistice naturale cu potențial turistic și valorificarea potențialului turistic montan, dezvoltarea turismului balnear, reabilitarea și modernizarea structurilor de cazare, reabilitarea și extinderea infrastructurii de agrement etc.

5.3 Valorificarea potențialului turistic și crearea infrastructurii necesare pentru creșterea atractivității regiunilor României ca destinații turistice.

Ca principal scop al acestui domeniu de intervenție este crearea unei rețele naționale de informare și promovare turistică în zonele cu potențial turistic ridicat. Printre operațiunile orientative se numără definirea și promovarea brandului turistic național, dezvoltarea și consolidarea turismului intern, înființarea centrelor de informare etc.

Axa prioritară 5 contribuie, astfel, la creșterea și dezvoltarea regiunilor prin stimularea economiilor locale și crearea de noi locuri de muncă. Mai mult, dezvoltarea turismul duce la crearea unei cereri pentru o gamă largă de bunuri și servicii, inclusiv din alte sectoare economice, care sunt cerute și, ulterior, achiziționate de turiști și companii de turism.

În ceea ce privește fondurile alocate prin POR, ele se ridică la suma de 4,4 miliarde euro în primii 7 ani după aderare și sunt asigurate, în proporție de 84% (3.726,02 milioane euro), prin Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR). Restul este asigurat prin co-finanțare națională ( reprezentând 14% – 657,56 milioane euro) și privată ( estimată la 2% – 184,76 milioane de euro). Aceste fonduri sunt distribuite diferit pentru fiecare regiune, în funcție de gradul de dezvoltare, luându-se în considerare indicatorul Produsul Intern Brut/cap de locuitor, corelat cu densitatea populației specifică Lista proiectelor cea a regiunilor mai prospere, vizându-se convergența lor și dezvoltarea teritorială echilibrată. Prin această diferențiere, zonele cu un PIB scăzut pe cap de locuitor vor beneficia de un procent mai mare din fondurile totale destinate POR. Totodată, aceste fonduri sunt distribuite diferențiat și în funcție de axele prioritare, pe baza discuțiilor cu reprezentanții regiunilor și a analizei portofoliului de proiecte a fiecărei regiuni în parte. Astfel, axa prioritară 1 beneficiază de 30% din fonduri, axei prioritare 2 îi sunt alocate 20,35% din bugetul POR, axa prioritară 3 primește 15% din bugetul POR, axa prioritară 4 beneficiază de 17% din fonduri, iar axa prioritară 6 primește doar 2,65 din totalul bugetului alocat POR. Această prioritizare a fondurilor este făcută în scopul de a maximiza contribuția lor la dezvoltarea pe termen lung a României și a regiunilor ei.

Fondurile alocate axei 5 se ridică la 15% din totalul sumei destinat întregului program, luându-se în considerare potențialul turistic ridicat al fiecărei regiuni, dar care nu poate fi exploatat din cauza valorificării insuficiente a resurselor naturale și a patrimoniului cultural, dar și a calității slabe a infrastructurii tehnice și turistice și a serviciilor specifice domeniului. Acest procent nu trebuie să ne descurajeze. În situația în care 51,4% din obiectivele de patrimoniu nu se află în apropierea unei rute de transport regulat este de înțeles de ce este acordată o mai mare importanță altor axe și domenii de investiție, precum dezvoltarea infrastructurii rutiere, spre exemplu.

Resursele financiare alocate prin POR nu acoperă în totalitate necesarul investițiilor ce trebuie făcute atât pentru dezvoltarea echilibrată a regiunilor României, cât și pentru încurajarea dezvoltării economice a României, pentru a se apropia de media europeană.

Beneficiarii care pot accesa fonduri europene prin POR sunt: autoritățile administrației publice (primării, consilii locale, consilii județene); instituțiile publice, cum ar fi cele de sănătate, instituțiile academice, serviciile de intervenție în situații de urgență; organizațiile neguvernamentale;companiile private, în special IMM-urile (întreprinderile mici și mijlocii) și micro-întreprinderile. Pentru cei interesați, ultima variantă a calendarului orientativ al  lansării Programului Operațional Regional a fost publicată în 2010 și poate fi consultată pe situl programului: www.inforegio.ro.

Lista proiectelor cu specific cultural finanțate prin POR până la 31 martie 2011 o puteți consulta aici. Până la 31 martie 2011, suma absorbită de proiectele finanțate prin axa prioritară 5 se ridica la 1.359.588.548 RON, dintre care 679.052.738 RON  doar prin DMI 5.1.

În România, rolul economic culturii este văzut în strânsă legătură cu turismul, patrimoniul cultural contribuind la dezvoltarea unei identități locale sau regionale și la atragerea turiștilor. Explicația este că potențialul turistic nu poate fi valorificat economic datorită infrastructurii turistice învechite și a necesității, în multe cazuri, de restaurare a patrimoniului construit. Astfel, toate cele 48 de proiecte contractate prin DMI 5.1 vizează restaurarea sau  conservarea centrelor istorice ale unor orașe sau a unor clădiri de patrimoniu, a unor cetăți medievale sau biserici monument, reamenajarea muzeelor etc. Investiția în infrastructura culturală are un rol esențial în procesul de dezvoltare durabilă locală și regională și contribuie la obiectivul de a face Europa și regiunile ei locuri mai atractive pentru investitori și forța de muncă. Întrebarea care se pune este: este acest lucru suficient, chiar și pentru a atinge obiectivul specific al Programului Operațional Regional? Este nevoie de investiții majore în  restaurare și conservare, însă fără oamenii care să aducă la viață aceste spații, prin promovarea și pregătirea unor programe culturale, artistice și sociale interesante, impactul va fi limitat. În lipsa acestora va fi dificil să se asigure chiar întreținerea efectelor restaurării recent realizate.

Fără un program cultural potrivit, locurile se vor degrada, prin neglijența și dezinteresul care vor fi o consecință firească a lipsei de viziune cu privire la destinația culturală și turistică a patrimoniului. Din acest motiv, este salutar (și necesar) efortul de a privi investițiile realizate ca parte integrantă a unei strategii de dezvoltare regională.

În ce privește patrimoniul cultural, POR este complementar strategiei Programului Național de Dezvoltare Rurală, finanțând activități ce presupun restaurarea/conservarea patrimoniului național și local, dar și al patrimoniului mondial UNESCO. Mai mult, toate inițiativele de conservare culturală propuse de autoritățile locale, trebuie însoțite de un plan care să vizeze conservarea (sau restaurarea) centrelor istorice ale orașelor și orașele medievale în întregimea lor, menținându-se stilul arhitectonic tradițional.

Deoarece proiectele culturale finanțate prin POR vizează doar patrimoniul cultural construit, este folositor să aruncăm o privire și în curtea vecinilor, putând trage învățăminte utile din experiența lor. Ce ne interesează să vedem este cum au abordat alte țări oportunitatea investițiilor în sectorul cultural prin Fondul European de Dezvoltare Regională, Obiectivul Convergență (în care se încadrează și POR). Mai mult, având în vedere că toate proiectele desfășurate în România, finanțate prin POR, au în vedere patrimoniul cultural, este interesant să vedem alte abordări și moduri de folosință a investițiilor în domeniu. Pentru perioada 2000 – 2006, Grecia și Portugalia au inițiat programe operaționale destinate special sectorului cultural, fondurile alocate depășind  600 de milioane de euro. Unul dintre motivele dezvoltării acestor programe a fost că, în ciuda sectorului turistic dezvoltat din ambele țări, pentru cultură au fost alocate, înainte de aceste PO, sume destul de mici. Ambele programe au avut o structură similară, care s-a concentrat, în principal, pe restaurarea patrimoniului și pe modernizarea infrastructurii și a facilităților existente (muzee, edificii, situri etc.), însă se pot distinge și elemente diferite.

În Grecia, a fost inițiate și acțiuni pentru promovarea artei contemporane și a fost creată o axă prioritară specială pentru promovarea TIC în sectorul cultural, prin care s-a sprijinit dezvoltarea conținutului digital și accesul la societatea informațională.. Programul a încercat să asigure  crearea într-o varietate cât mai mare a facilităților turistice în toate regiunile țări, nu doar în cele urbane. În Portugalia, s-au avut în vedere scopuri mai ambițioase privind încurajarea competitivității și restructurarea industrială, ca elemente ale strategiei de dezvoltare a economiei cunoașterii. Cultura și creativitatea au fost apreciate ca având un rol important în crearea de noi locuri de muncă și creșterea gradului de atracție turistică, având astfel un impact și în alte sectoare conexe.

Însă, se poate observa, la nivelul celor două țări, că rezultatele obținute în urma implementării acestor programe nu au fost folosite pentru a genera o dezvoltare a economiei creative și a promova competitivitatea economică. În Grecia, rezultatele nu au fost integrate mai departe într-un plan de acțiune care să genereze o dezvoltare a economiei creative și nu s-a reușit implicarea sectorului privat. Acest lucru este valabil și pentru Portugalia, a cărui program s-a concentrat în special pe sectorul public. Mai mult, Portugalia nu a reușit să asigure o distribuție uniformă a proiectelor și fondurilor în toate regiunile. Ambele țări au avut rezultate substanțiale în ceea ce privește revitalizarea infrastructurii culturale, în  crearea de noi locuri de muncă în sectorul cultural, dar prin focusul pe infrastructură și neintegrarea investițiilor într-un plan de dezvoltare durabilă, nu au reușit să valorifice investițiile inițiale și să implice atât sectorul public, cât și cel privat. Astfel, pentru perioada de programare 2007-2013, strategia celor două țări s-a schimbat. Având pusă baza necesară pentru dezvoltarea unui sector creativ activ, prin investiția în infrastructură, nu au mai inițiat un program operațional pentru cultură și s-au concentrat pe promovarea ei în celelalte PO.

Exemplele date de Grecia și Portugalia sunt relevante pentru România, în special acum, când Guvernul lucrează la dezvoltarea unui Program Operațional pentru Cultură pentru perioada de programare 2007-2013. Acesta trebuie să țină cont de realitățile sociale, economice, politice și culturale ale țării. Actualul POR alocă fonduri importante, chiar dacă nu suficiente, pentru dezvoltarea infrastructurii culturale, astfel că printr-un astfel de program operațional s-ar putea avea în vedere alte obiective decât cele legate de infrastructură, cum ar fi competitivitatea economică, accesul la societatea informațională etc. Astfel, s-ar asigura integrarea obiectivelor culturale într-un plan de dezvoltare care să le valorifice. După cum am văzut în exemplele Greciei și Portugaliei, la fondurile alocate printr-un astfel de program s-ar adăuga și cele accesate de proiectele cu specific cultural prin celelalte PO. În același timp, trebuie avut în vedere că România nu are un sector turistic la fel de competitiv ca cele două țări menționate, care să asigure, în mod ideal sustenabilitatea investițiilor în infrastructură.

Acestea, și poate alte multe motive pe care nu le-am  menționat, ar trebui să ne îndrepte atenția spre alte direcții de acțiune privind dezvoltarea durabilă regională și locală a României.

Astfel, se vorbește, de câțiva ani, despre o nouă împărțire teritorială a țării, argumentată prin faptul că actuala împărțire pe județe este învechită și că o diminuare a numărului acestora ar contribui la economisirea unor fonduri importante, care altfel sunt cheltuite pe administrație, ar spori reprezentativitatea autorităților publice locale și ar eficientiza derularea proiectelor de dezvoltare printr-o mai bună absorbție a fondurilor europene. Anul trecut a fost aprobată în Senat, chiar dacă primise aviz negativ de la Guvern și de la Comisia de specialitate, o propunere legislativă înaintată de UDMR, care prevedea reorganizarea României in 5 macroregiuni și 16 regiuni de dezvoltare, având drept criterii similitudinile socio-economice ale regiunilor. Istoria s-a repetat anul acesta când Senatul a aprobat o altă propunere legislativă privind împărțirea administrativ – teritorială a țării, motivată de numărul mare de județe care implică cheltuieli administrative prea mari. Ambele propuneri legislative au invocat, în argumentarea schimbărilor propuse, faptul că noua organizare teritorială ar contribui la dezvoltarea durabilă a regiunilor printr-o absorbție mai eficientă a fondurilor europene, ambele au drept consecință dispariția județelor, dar nici una nu argumentează de ce actuala împărțire nu este bună.

Aruncând o privire peste caracteristicile socio-demografice ale fiecărei regiuni, care reies din analiza făcută în documentul de programare al POR, observăm că sunt formate din județe care se confruntă cu probleme asemănătoare, iar fiecare regiune poate fi la rândul ei împărțită în 2 subregiuni, una mai săracă și una mai bogată. Dezvoltarea socio-economică armonioasă a Europei trebuie să înceapă de la cele mai mici unități, de aceea aceste diferențe din interiorul regiunilor nu pot fi decât utile în acest demers, asigurând, mai întâi, un echilibru economic la un prim nivel. Această dezvoltare echilibrată privește și sectorul cultural și ar duce la o armonizare a zonelor mai dezvoltate și mai active din punct de vedere cultural cu cele mai sărace. Chiar dacă potențialul turistic este diferit în zonele rurale față de cel din zonele urbane, armonizarea ar putea consta în împrumutarea unor modele de bune practici. În același timp, luând în considerare faptul că fondurile alocate prin POR se fac diferențiat în funcție de gradul de dezvoltare a regiunii, ar putea însemna că subregiunile mai sărace primesc mai puține fonduri decât dacă ar fi de sine stătătoare sau grupate (acolo unde se poate) cu alte subregiuni, cu aceleași probleme. Mai mult, zonele mai dezvoltate sunt de cele mai multe ori mai active din punct de vedere cultural decât cele sărace, de aceea, o împărțire în mai multe regiuni, ca cea propusă de UDMR anul trecut, ar putea fi binevenită.

Campania „Fonduri structurale pentru cultură”: #5 Programul Operaţional Creşterea Competitivităţii Economice – un rol pentru industriile culturale şi creative

Text publicat pe 20 aprilie 2011

de: Daniela Ştefănescu

Pentru a avea un aport semnificativ la dezvoltarea socială europeană, cultura trebuie să-şi joace ”cartea norocoasă” făcând dovada contribuţiei la economia naţională/ internaţională

În ultimii ani, preocuparea pentru determinarea contribuţei culturii la economie și dezvoltare socială a devenit un subiect important la nivel european. In 2006, KEA, o companie de cercetare şi consultanţă cu sediul in Bruxelles realizează prima cercetare pentru Comisia Europeană (Direcţia Generală pentru Educaţie și Cultură) în scopul determinării valorii economice a sectorului cultural și creativ.

Contextul cercetării se referea la poziţionarea culturii în cadrul obiectivului general stabilit de Consiliul European, la Lisabona, in 2000, și anume : transformarea Europei în ”cea mai competitivă și dinamică economie bazată pe cunoaștere, capabilă de o dezvoltare economică sustenabilă care să ofere un număr mai mare de joburi de calitate și care să asigure o coeziune socială sporită”. La momentul respectiv, strategiile europene acordau o atenţie sporită investiţiilor în Cercetare & Dezvoltare, însă nu făceau referire şi la aportul acestor investiţii pentru sectorul cultural şi creativ. Nu pentru că ar fi avut un rol mai puţin important în realizarea coeziunii sociale europene ci pentru că acest rol nu fusese enunţat în mod direct. Pentru a sublinia contribuţia industriilor culturale şi creative şi a susţine măsurile de sprijinire financiară în contextul obiectivelor Lisabona, a fost nevoie să fie generate date statistice care să ilustreze contribuţia sectorului cultural la economie, date care ulterior au permis comparaţia sectorului cu alte industrii şi au facilitat formularea politicilor publice. În urma cercetării, a rezultat că așii din mâneca industriilor culturale şi creative au fost : o cifră de afaceri 645 miliarde de Euro (în 2003); o pondere de 2,6 % din PIB-ul european ; o creştere generală a valorii adăugate a sectorului de 19,7% în perioada 1999-2003 ; cel putin 5,8 milioane de oameni angajaţi în sectorul cultural (în 2004) – echivalentul a 3,1 % din populaţia angajată a Europei. Actualizarea acestor date în 2009 a arătat o importanţă chiar mai pronunţată a sectorului pentru economia europeană : 4,5 din PIB-ul european în 2008, şi o absorbţie a 3, 8 din forţa de muncă europeană.

In România, Centrul de Cercetare și Consultanţă în Domeniul Culturii a realizat în 2008 studiul ”Contribuţia economică a industriilor bazate pe copyright in Romania. Deși diferită ca abordare și consistenţă, cercetarea este extrem de importantă atât pentru cei care vor să înţeleagă ce reprezintă sectorul cultural pentru economia naţională, dar şi pentru cei care caută argumente pentru formularea unor politici publice macroeconomice cu o dimensiune culturală. Datele generate au arătat că în perioada 2002-2005 aportul industriilor bazate pe copyright la PIB-ul naţional a fost în creștere. Dacă în 2002, acesta era de 3, 75 %, in 2005 ajunsese la 5,55%. În plus, contribuţia acestor industrii la comerţul exterior a crescut de la 122,7 mil.Euro în 2002 la 177,1 mil.Euro în 2005.

Conform clasificarii KEA, domeniul ”core culture” cuprinde activităţi non-industriale : arte vizuale  (picturi, sculpturi, fotografie), arte performative (teatru, muzica, dans) si patrimoniu (muzee, biblioteci, situri arheologice). Urmeaza domeniul industriilor culturale care cuprinde activităţi industriile dedicate consumului în masă (film, video, televiziune, radio, muzică, publicarea cărţilor/revistelor/presei). Domeniul industriilor creative cuprinde acticităţi de arhitectura, design, publicitate. Ultimul domeniu se referă la industrii corelate culturii, categorie dificil de circumscris pe baza unui criteriu (fabricarea PC-urilor, industria telefoanelor mobile, MP3 player-elor).

Studiile menţionate și alte analize ulterioare ne arată un adevăr destul de simplu: cultura devine mai robustă și mai valoroasă atunci când este asociată cu termeni precum : creștere economică, locuri de muncă, exporturi. De aici și nevoia înlesnirii accesului la finanţări care să conducă la creșterea profitabilităţii și productivităţii industriilor culturale.

Programul Operaţional Creșterea Competitivităţii Economice – valorificat de către IMMuri care desfăşoară activităţi cu profil cultural sau creativ

Obiectivul principal al POS CCE este creşterea productivităţii întreprinderilor româneşti, în conformitate cu principiile unei dezvoltări durabile şi reducerea decalajelor faţă de productivitatea medie la nivelul UE.

Obiectivele specifice ale proiectului sunt :

  • Constituirea unui mediu favorabil pentru o dezvoltarea durabilă a întreprinderilor;
  • Creşterea capacităţii Cercetare & Dezvoltare, stimularea cooperării între instituţiile de CercetareDezvoltareInovare şi întreprinderi, şi creşterea accesului întreprinderilor la CDI ;
  • Valorificarea potenţialului TIC şi aplicarea acestuia în sectorul public (administraţie) şi cel privat (cetaţeni, întreprinderi) ;
  • Creşterea eficienţei energetice şi a securităţii furnizării, în contextul combaterii schimbărilor climatice ;

Autoritatea de Management responsabilă pentru POS CCE este Ministerului Economiei si Finanţelor. Organismele Intermediare răspunzătoare de activităţi punctuale sunt : Ministerul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale, Ministerul Educaţiei Cercetării şi Tineretului (Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică) şi Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei.

Beneficiarii eligibili ai programului de finanţare sunt : IMM-urile şi întreprinderile mari, autorităţile locale, operatorii economici din sectorul energetic, furnizorii de reţele de comunicaţii electronice.

Calendarul finanţărilor cuprinde datele de lansare a apelurilor de proiecte şi termenele limită de depunere a dosarelor. Multe dintre liniile de finanţare sunt încă deschise (lucru care nu se poate spune pentru alte programme, cum ar fi Programul Operaţional Regional sau Programul Dezvoltarea Resurselor Umane).

Exista mai multe aspecte interesante ce ţin de strtegia POS CCE. Cel care influenţează cel mai mult domeniul industriilor culturale este atenţia sporită acordată Cercetării, Dezvoltării și Inovării, dar și încurajarea investiţiilor în Tehnologia Informaţiei și Comunicaţiilor, pe care le vom detail în cele ce urmează.

Strategia programului European Creșterea Competitivătăţii Economice vizează, per ansamblu, crearea unei structuri economice sustenabile bazate pe investiţii de capital si pe cercetare, dezvoltare si inovare. Altfel spus, articularea unei perspective de convergenţă pe termen mediu şi lung şi integrarea cu succes a pieţei româneşti trebuie să aibă în vedere dezvoltarea unei economii bazate pe cunoastere.

În acest context, dezvoltarea industriilor culturale și creative poate să aibă un rol important. Exista două obiective care vizează în mod direct industriile core și industriile culturale interdependente și care le face eligibile pentru o astfel de finanţare. În primul rând, dorinţa de a aduce în discuţie vulnerabilitatea sectoarelor industriale în care se utilizează tehnologii depăşite, ineficiente, care afectează negativ mediul şi sunt mari consumatoare de energie. În al doilea rând stabilrea unei legaturi între activităţile de C&D şi aplicarea lor în industrie şi promovoarea sectoarelor inovative care se bazează pe activitatea de cercetare și sprijine folosirea pe scara largă a Tehnologiei informaţiei și comunicaţiilor.

Cu toate aceste, programul Creșterea Competitivătăţii Economice a avut cel mai scăzut impact asupra proiectelor culturale, comparativ cu alte programme, cum ar fi Dezvoltarea Resurselor Umane, în cadrul cărora cultura a reușit să atragă finanţări importante. Până în prezent, în cadrul POS CCE au fost contractate 20 de finanţări pentru proiecte cu profil cultural sau creativ. Centralizarea datelor a luat în considerare și IMM-urile care ar putea fi încadrate în sfera industriilor culturale și care nu produc în mod direct bunuri artistice dar care contribuie la producţia, vânzarea, comercializarea acestora (tipografii, artizant). Lista completă a acestor proiecte este disponibilă aici.doc.

Dintre finanţările acordate prin programul POS CCE, doar 5 sunt legate în mod direct de ceea ce este considerat în mod obişnuit drept aparţinând culturii- domeniul core culture. Dintre acestea, 3 au fost obţinute de asociaţii/ organizaţii non-profit (Fundaţia Tranzit, Asociaţia pentru performanţă și cultură, Asociaţia culturală Nicolae Iorga) în cadrul axei prioritare 3: susţinerea utilizării tehnologiei informaţiei și sprijinirea accesului la internet.

Un domeniu de investiţii ce ar putea fi exploatat de industriile culturale ţine de dezvoltarea sistemelor de comerţ electronic şi a altor soluţii electronice pentru afaceri (inclus de asemena în axa prioritară 3 – dezvoltarea E-economiei) care vizează în mod direct librării sau spaţii interdisciplinare axate pe comerţul cu bunuri culturale. Până în prezent, 2 librării au reușit să beneficieze de astfel de finanţări : Librăria Cărturești – dezvoltarea spaţiului cultural virtual Cărturești) și Sedcomlibris, librărie cu sediul în Alexandria (proiectul ”La un click distanţă de o carte”).

Pe de altă parte, în cadrul axei prioritare 2 care vizeaza investiţii în Cercetare – Dezvoltare – Inovaţie și dezvoltarea capacităţii administrative au fost contractate doar 3 proiecte de către Universitatea Naţională de Muzică București, Academia Română Filiala Cluj și Institutul de Antropologie „Francisc I. Rainer”din București. Ar fi interesant de investigat în continuare în ce fel acestea integrează rezultatele investiţiei în programul de cercetare şi în activitatea administrativă şi în ce condiţii iniţiativa lor poate inspira şi alte instituţii de învăţământ să gândească proiecte pentru absorbţia unor astfel de fonduri.

Investiţii în Tehnologia Informaţiei și Comunicaţiilor: o oportunitate pentru operatorii culturali

Sectorul TIC (Tehnologia Informaţiei și Comunicaţiilor) este situat în centrul strategiei de creștere și de stimulare a competitivităţii economice în Europa. Totuși, într-o economie de tip digital, conţinutul este cel mai important, iar conţinutul este generat prin cultură, mai ales dacă vorbim despre un conţinut de calitate.

Revoluţia digitală a avut un impact destul de mare asupra domeniului cultural. Instituţiile culturale tradiţionale au fost cele mai vizate.  În ultima perioada, acestea s-au adaptat constant la noile norme care implică schimbări din două unghiuri diferite. În primul rînd, este vorba despre îmbunătăţirea capacităţii managerială, gestionare a activităţii institiţionale. În al doiela rând, este vorba despre experienţa oferită consumatorului de ”cultură”, o experienţă reinventată cu ajutorul mijloacelor digitale, prin care actul artistic este mai accesibil.

Logo-ul proiectului Europeana – prima iniţiativă care îşi propune digitizarea patrimoniului cultural.

Câteva dintre instituţiile culturale asupra cărora revoluţia TIC a lăsat o amprentă importantă (în Europa) sunt: librării, instituţii de artă performativă (teatru, dans), cinematografie, muzee și galerii de artă.

În ceea ce privește muzeele, o potenţială investiţie se referă la digitizarea patrimoniului. Deși destul de costisitor, aceasta practică devine din de în ce mai utilizată. Proiectul ”Europeana” dovedește cel mai bine preocuparile Europene pentru crearea unui sistem integrat de stocare a patrimoniului, reprezentând cea mai mare librărie colectivă eurpeană virtuală. Investiţii potenţiale în domeniul muzeelor ar putea fi: achiziţionarea de sisteme electronice pentru ghidajul vizitatorilor (audio-book-uri), tururi virtuale ale muzeelor pentru a înlesni experienţa vizitării (aceste exista în câteva dintre muzeele din Romania, câteva dintre proiecte fiind finanţate prin Administratia Fondului Cultural Naţional). Numeroase facilităţi tehnologice și digital ear putea veni în sprijinul programelor educative ale muzeelor, înlesnind transmiterea mesajului identităţii culturale.

În ceea ce privește artele performative și nu numai, potenţiale investiţii ar putea ajuta capacitatea de planificare, înfiinţarea sistemelor de online ticketing, reîinoirea instalaţiilor de sunte și lumini, etc.

Programul Operaţional Creșterea Competitivităţii Economice ar putea fi o sursa de finanţare pentru cele enumerate mai sus, atât prin axa prioritară 2 (Cercetare, Dezvoltare Tehnologică şi Inovare pentru competitivitate) cât și prin axa prioritară 3  (TIC pentru sectoarele privat şi public). Totuși, până în momentul de faţă nu a existat nici o instituţie core culture (teatru, muzeu) care să acceseze o astfel de finanţare.

Numărul mic de proiecte cu profil cultural aparţinând culturii”core” in cadrul programului POS CCE poate fi pus, pe de o parte, pe seama lipsei unei informări adecvate care să pună în lumină activităţile şi tipurile de investiţii specifice sectorului cultural şi celui creativ, care ar putea fi sprijinite prin program. În acelaşi este posibil ca birocraţia accesării fondului să fie descurajatoare pentru mulţi operatori culturali. Pe de alta parte, la nivel naţional, nu există încă nici la nivelul comunicării instituţionale, nici la nivel politicilor publice, un exerciţiu care să pună în relaţie cele două domenii : economic (și factorii ce derivă din obţinerea succesului : performanţă, profitabilitate, eficienţă economică) și cultural. În plus, în mod tradiţional, acest tip de discurs este chiar respins de către profesioniştii din domeniul cultural şi uneori chiar de către publicul iubitor de cultură, pentru care arta este disociată de “ban”, fiind impregnată exclusiv cu o valoare identitară, spirituală, estetică, critică etc. În acelaşi timp, aşa cum reiese din sinteza proiectelor contractate până acum, atât ONGuri, cât şi instituţii educaţionale au înţeles să folosească această oportunitate de finanţare pentru a-şi îmbunătăţi performanţa organizaţională. Este aceasta o ruşine sau o dovadă de management profesionist?

Cultura devine digitală. De pe site-ul muzeului MOMA se pot descarca aplicaţii pentru mobil, care aduc experienţa muzeală ”în buzunarul” vizitatorului

[*] text publicat pentru prima dată în revista online Art Act Magazine, http://www.artactmagazine.ro/fonduri-pentru-cultura.html – accesat pe 10 iulie 2011

Campania „Fonduri structurale pentru cultură”: #4 Looking into the future: Programul Operaţional pentru Cultură pentru perioada 2014-2020 în România

de: Raluca Pop

Un scurt round-up pentru cei care ne-au citit cele două texte publicate până acum, cel despre Programul Operaţional Dezvoltarea Resurselor Umane şi cel despre Programele Operaţionale Cooperare Transfrontalieră, dar şi pentru cei care se întâlnesc pentru prima dată cu “Fonduri structurale pentru cultură – o investiţie necesară”. Am pornit campania cu scopul de a vă informa despre oportunităţile de finanţare disponibile prin fonduri structurale, ilustrând condiţiile de obţinere a banilor şi rezultatele care pot fi obţinute prin investiţii, prin studii de caz, proiecte contractate. Încercăm de asemenea să înţelegem rezultatele generale ale absorbţiei acestor fonduri prin proiecte cu profil cultural: ce fel de organizaţii au obţinut în general fonduri, pe ce axe de finanţare şi preponderent în ce programe. Avem multe întrebări. Este prea devreme să tragem concluziile, vom încerca să facem acest lucru în textul de final, din luna iunie, păstrând însă rezerva de a fi încercat doar să scratch the surface of things, cum bine spune englezul. Nu rămânem “la suprafaţa lucrurilor” (cum uneori zicem noi), dar nici nu avem resursele pentru a derula o analiză mai de substanţă.

În aceeaşi măsură în care dorim să vă informăm şi să va oferim o interpretare a rezultatelor, ne propunem să vă prezentăm care pot fi unele dintre avantajele acestui gen de finanţare atât pentru sectorul cultural, cât şi pentru dezvoltarea regională şi cooperarea între comunităţi la graniţă. În acest sens, momentul ales pentru a derula această iniţiativă nu este nici el întâmplător. 2011 şi 2012 sunt anii în care statele membre ale Uniunii Europene dezbat la nivel nivel naţional şi stabilesc priorităţile pentru viitorul cadru de finanţare pentru fondurile structurale, 2014-2020. În analiza care stă la baza acestor decizii, în care viziunea politică joacă un rol important, stau şi datele cu privire la proiectele contractate în perioada anterioară, cât observaţiile şi recomandările în urma analizei situaţiei sectorului cultural şi a potenţialului său de a contribui la obiectivele generale europene şi la cele cadru, naţionale sau regionale.

În cazul culturii, pentru care Guvernul României şi-a asumat sarcina de a dezvolta un Program Operaţional dedicat pentru perioada 2014-2020, munca de analiză, dezvoltarea capacităţii de administrare a unui astfel de mecanism de finanţare şi dezbaterea publică a situaţiei şi stabilirii priorităţilor care vor fi propuse Ministerului de Finanţe pentru a fi integrat în textul final care va pleca către Uniunea Europeană, va fi de două ori dificilă. În primul rând, în lipsa unui astfel de program în actualul cadru, 2007-2013, analiza va putea să aducă drept argument pentru capacitatea de absorbţie doar proiectele cu profil cultural finanţate din diversele alte Programe Operaţionale şi poate alte proiecte cu fonduri europene, mai ales în zona de patrimoniu. În al doilea rând, un astfel de Program Operaţional pentru Cultură, cum ne-au promis guvernanţii, va trebui să fie negociat la nivel interministerial şi apoi aprobat de Comisia Europeană. El va trebui să se fundamenteze pe o complementaritate şi o coerenţă cu rezultatele analizelor regionale şi sectoriale şi a priorităţilor care sunt conţinute în Cadrul Naţional Strategic de Referinţă pentru perioada 2014-2020. În condiţiile în care până în prezent singurele cercetări realizate în România cu privire la rolul sau contribuţia culturii la orice “altceva ce nu este cultură” se referă exclusiv la contribuţia industriilor bazate pe copyright la economia naţională sau la rolul industriilor creative pentru economia cunoaşterii, munca celor care vor realiza dosarul de fundamentare nu va fi uşoară. Un alt aspect problematic pentru Ministerul Culturii este faptul că nu a avut statut de observator în nici măcar unul dintre Comitelele de Monitorizare ale Programelor Operaţionale care se desfăşoară în perioada 2007-2013. Pe de altă parte, un punct forte este experienţa unora dintre consilierii ministrului şi personalul ministerului în administrarea fondurilor Uniunii Europene sau cele ale Consiliului Europei pentru patrimoniu, cât resursele şi portofoliul de competenţe ale Centrului de Cercetare şi Consultanţă în Domeniul Culturii şi Centrului de Pregătire Profesională în Domeniul Culturii.

Din toate aceste motive, echipa banipentruarte susţine dezvoltarea analizei pentru realizarea Programului Operaţional pentru Cultură în perioada 2014-2020 şi stabilirea priorităţilor şi condiţiilor de finanţare pentru proiectele care vor fi ulterior derulate cu aceste fonduri, într-o manieră participativă, implicând societatea civilă, operatorii culturali, cât şi experţi independenţi, care să contribuie la formularea acestui important instrument de politici publice culturale la nivel naţional şi regional.

Ştim că aceste luni Centrul de Cercetare şi Consultanţă în Domeniul Culturii finalizează o analiză şi o serie de propuneri de priorităţi de finanţare pentru viitorul Program, la cererea Ministerului Culturii. Este evident în acelaşi timp că multe dintre discuţiile interministeriale şi negocierile care vor avea lor până la forma finală vor fi purtate între experţii şi specialiştii publici. Aceste lucruri nu împiedică, ci sunt complementare consultărilor şi dezbaterilor publice şi publicării analizelor intermediare şi propunerilor draft din timp, pentru ca toţi cei interesaţi să contribuie să o poată face la rândul lor.

Looking into the future: Programul Operaţional pentru Cultură pentru perioada 2014-2020 în RomâniaNoul site al Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional are o rubrică nouă, intitulată  ”transparenţă”, fapt care nu poate decât să bucure şi să creeze aşteptări pozitive cu privire la conduita deschisă şi participativă în formularea dosarului pentru Programul Operaţional pentru Cultură 2014-2010. Transparenţa şi guvernarea participativă sunt esenţiale pentru dezvoltarea unor programe eficiente şi care să fie acceptate de către potenţialii beneficiari ai fondurilor, operatorii culturali.

banipentruarte se alătură campaniei europene de advocacy pentru cultură we are more. Iniţiată de platforma europeană de advocacy Culture Action Europe, care cuprinde peste 100 de membrii din 14 discipline culturale, reprezentând peste 50.000 de artişti şi profesionişti în domeniul culturii, campania susţine acordarea unui “Sprijin strategic pentru intervențiile și investițiile culturale în politicile de dezvoltare regională ale UE, având ca obiective stimularea capitalul uman, cultural și social, dezvoltarea sustenabilă, incluziunea socială, creșterea participării civice și a calităţii guvernării” (traducere a pliantului we are more realizată de Oana Stroe). Citiţi despre iniţiativă, semnaţi manifestul  we are more dacă credeţi în el şi aflaţi ce alte activităţi şi mişcări de advocacy pentru cultură au loc în perioada asta în Europa pe situl www.wearemore.eu. Ne puteţi şi scrie direct, în cazul în care vreţi informaţii specifice despre advocacy pentru arte în general şi resurse despre finanţarea despre cultură la nivel european (email: banipentruarte@gmail.com). Şi pentru că pe 5 aprilie unii – americanii – sărbătoresc Arts Advocacy Day, La multi ani!

Citiţi pe 19 aprilie despre oportunităţile de finanţare disponibile prin Programul Operaţional Creşterea Competitivităţii Economice şi proiectele cu profil cultural contractate până în prezent!

[*] text publicat pentru prima dată în revista online Art Act Magazine, http://www.artactmagazine.ro/fonduri-pentru-cultura.html – accesat pe 10 iulie 2011

Campania „Fonduri structurale pentru cultură”: #3 Programele Operaționale de Cooperare Transfrontalieră: un instrument ce pune în valoare rolul culturii pentru dezvoltarea regională la graniţă

de Margareta Mârza

Analiză publicată pe 24 martie 2011

În contextul cooperării regionale transfrontaliere, cultura capătă alte valenţe decât cele cu care e asociată de obicei de către cei care lucrează în domeniul culturii, în primul rând de către artişti dar şi de cei din administraţie şi decidenţii politici. Excelenţa artistică, susţinerea artiştilor şi manifestărilor artistice privite ca un bun cu valoare estetică, înalt-spirituală sau critică, lasă locul unei priviri mai cuprinzătoare asupra rolului culturii şi artelor ca dimensiune şi oportunitate pentru dezvoltarea regională durabilă. Citind obiectivele programelor de finanţare a cooperării transfrontaliere, dar şi listele proiectelor cu profil cultural contractate până în ianuarie 2011, transpare ideea că discursul culturii se dezvoltă pe coordonatele dialogului dintre identităţi, dintre comunităţi, dintre persoane care prin apropierea de “celălalt” de care îi desparte o graniţă artificială, dar istoric semnificativă, dezvoltă o înţelegere mai profundă a semnificaţiei specificului cultural al zonei, şi colaborează practic pe o temă specifică. Esenţial în acest caz este nu atât excelenţa artistică, prinsă în canoanele clasice ale topurilor europene sau naţionale sau ale discursurilor criticilor şi validărilor curatorilor, ci dezvoltarea competenţelor interculturale şi profesionale şi raportarea la anumite valori şi practici artistice recunoscute de partenerii în proiect şi beneficiarii lor ca fiind ale locului, ale regiunii, şi în sensul acesta, cultural semnificative. O dimensiune importantă a valorificării apropierii geografice şi patrimoniului cultural este încurajarea turismului.

Pentru foste ţări comuniste vecine, care împărtăşesc încă multe din trăsăturile infrastructurii administrative şi culturale de dinainte de 1989, cum sunt România şi vecinii săi imediaţi, cooperarea transfrontalieră, care subliniază tratarea regiunii vizate ca pe un întreg cu un interior dinamic, reprezintă şansa unui schimb de experienţă profesională, cunoaşterea şi redefinirea de către comunităţile de azi a unor istorii ale relaţiilor culturale de multe ori strâns împletite de-a lungul timpului. Traduse prin prisma obiectivelor specifice ale fondurilor structurale, aceste cooperări sunt considerate un instrument potrivit pentru dezvoltarea regională europeană durabilă.

Programele de Cooperare Transfrontalieră reflectă doar unul dintre tipurile de cooperare teritorială sprijinite de Uniunea Europeană.

Fundamentate prin valoarea lor de a contribui la obiectivele Politicii de Coeziune a UE, programele de cooperare teritorială urmăresc “consolidarea cooperării transfrontaliere prin iniţiative comune locale şi regionale, consolidarea cooperării transnaţionale prin acţiuni care facilitează dezvoltarea teritorială integrată conform priorităţilor Comunităţii Europene, precum şi consolidarea cooperării interregionale şi a schimbului de experienţă” (informaţie preluată de pe situl infocooperare.ro, prima sursă oficială de informaţii generale despre aceste programe de finanţare), pe care v-o recomandăm. (Pentru cei interesaţi de alte variante de cooperare, merită amintit că există posibilitatea de a derula proiecte cu finanţare europeană punând în valoare colaborarea dintre regiuni ale Europei, între organizaţii dintre ţări care au ieşire la Marea Neagră, transnaţională în SE Europei şi la nivel european. În acelaşi spirit al cooperării, dar urmărind nu coeziunea la nivel european, ci mobilitatea şi valorificarea patrimoniului cultural comun, este şi programul comunitar Cultura 2007-2013, despre care aflaţi mai multe pe www.cultura2007.ro. De asemenea, oportunităţi de finanţare a proiectelor cu profil cultural realizate în cooperare de organizaţii din Europa (UE şi alte ţări care participă la programe) pot fi găsite şi în programele ce vizează educaţia şi formarea, tineretul, media, cercetarea, întreprinderile, ocuparea forţei de muncă, dezvoltarea regională şi turismul. O listă completă a acestora o găsiţi aici.)

Programele Operaţionale de Cooperare Transfrontalieră Europeană au ca obiectiv apropierea persoanelor, comunităţilor şi agenţilor economici din zona de frontieră pentru a susţine dezvoltarea comună a zonei de cooperare, bazându-se pe avantajele cheie specifice regiunii de graniţă iar acest lucru se face prin următoarele obiective specifice:

  • Încurajarea antreprenoriatului, în special dezvoltarea întreprinderilor mici şi  mijlocii, a turismului, culturii şi a comerţului transfrontalier;
  • Încurajarea şi dezvoltarea protecţiei şi managementului comun al mediului precum şi prevenirea riscurilor naturale şi tehnologice;
  • Susţinerea legăturilor dintre zonele urbane şi rurale;
  • Reducerea izolării prin accesul îmbunătățit la transport, reţele şi servicii de informaţii şi de comunicare, şi sisteme şi instalaţii transfrontaliere de apă şi de energie;
  • Dezvoltarea colaborării, capacităţii şi utilizării comune a infrastructurilor, în special în domeniul sănătăţii, culturii, turismului şi al educației.

Am marcat obiectivele 1, 3, 5 pentru că acestea sunt punţile de acces pentru proiectele cu profil cultural către dezvoltarea unor proiecte de cooperare transfrontalieră.

Pentru perioada 2007 -2013 România participă în patru Programe Operaţionale de Cooperare Transfrontalieră: România – Bulgaria 2007 – 2013, Ungaria – România 2007-2013, ENPI Ungaria-Slovacia-România-Ucraina 2007-2013 şi IPA România Serbia 2007-2013. Ultimele două, deşi prezintă unele particularităţi importante, deoarece cuprind şi o ţară non-membră a UE, Ucraina (care însă este parte a Instrumentului de Vecinătate), respectiv o ţară în curs de acces în UE (Serbia), păstrează majoritatea caracteristicilor importante pentru înţelegerea specificului resurselor europene de finanţare ce sprijină cooperarea la graniţă.

Caracteristicile programelor variază, cea mai importantă diferenţă pentru potenţialii beneficiari priveşte priorităţile de finanţare în care trebuie să se încadreze proiectele. Acestea sunt stabilite în funcţie de specificul fiecărei zone de frontieră, sunt particularizate în funcţie de oportunităţile şi nevoile pentru care cooperarea poate fi o soluţie.

1.         PO CTE România-Bulgaria 2007-2013 (http://www.cbcromaniabulgaria.eu) cuprinde 7 judeţe din România (Mehedinţi, Dolj, Olt, Teleorman, Giurgiu, Călăraşi, Constanţa) şi 9 districte din Bulgaria (Vidin, Montana, Vratsa, Pleven, Veliko Tarnovo, Ruse, Razgrad, Silistra, Dobric). Beneficiarii programului sunt actori regionali, precum autorităţile publice locale şi regionale, universităţile din regiune, institutele de cercetare non-profit, ONG-urile, camerele de comerţ şi asociaţii ale IMM-urilor. Programul beneficiază de o finanţare totală de 262 milioane EURO pentru perioada 2007-2013 prin FEDR (Fondul European de Dezvoltare Regională). Ratele de co-finanţare sunt: maxim 83% din cheltuielile eligibile prin FEDR (217,8 milioane EURO), 17% (restul de 44 de milioane EURO) reprezentând contribuţia naţională, de la bugetele de stat ale celor două ţări şi minim 2,54% de la beneficiar, la care se adaugă şi cheltuielile neeligibile ale proiectului. Avansul acordat pentru demararea proiectelor se ridică la 80% din co-finanţarea de la bugetul de stat pentru fiecare partener român.

Priorităţile pentru finanţare urmăresc în principal dezvoltarea infrastructurii locale (drumuri), lucru ce va ajuta la dezvoltarea economiei prin facilitarea schimburilor comerciale transfrontaliere şi atragerea investitorilor. Mai mult, accesul uşor în zonă va fi benefic pentru dezvoltarea turismului. Pentru domeniul cultural, cea mai importantă oportunitate de acces la resurse este axa prioritară 3: Dezvoltare Economică şi Socială – Dezvoltarea economică şi coeziunea socială prin identificarea şi consolidarea în comun a avantajelor comparative ale zonei. Aceasta vizează facilitarea iniţiativelor comune care să contribuie la dezvoltarea economică, îmbunătăţirea accesului la informaţii referitoare la aceste oportunităţi comune şi consolidarea acţiunilor sociale şi culturale între oameni şi comunităţi.

Lista proiectelor cu profil cultural contractate până la data de 1 ianuarie 2011 prin PO CTE România-Bulgaria 2007-2013.doc

2.         PO CTE Ungaria – România 2007-2013 (http://www.huro-cbc.eu/ro) cuprinde 4 judeţe din România (Timiş, Arad, Bihor, Satu-Mare) şi 4 judeţe din Ungaria (Csongrád, Békés, Hajdú- Bihar, Szabolcs-Szatmár-Bereg). Pot aplica pentru fonduri instituţiile publice, cele private non-profit şi Grupările Europene de Cooperare Teritorială. Programul beneficiază de o finaţare totală de 275.179.861 de EURO pentru perioada 2007-2013 prin FEDR. Pentru organismele publice finanțarea europeană este de maxim 85% (233.902.881 EURO) din cheltuielile, 13% (35.773.381 EURO) reprezintă co-finanţarea de la bugetele de stat, iar 2%  fiind contribuția minimă a beneficiarului. Pentru organismele de drept privat finanțarea obținută prin FEDR se ridică la 85% (233.902.881), co-finanțarea națională este de 15% (41.276.979), iar contribuția proprie a beneficiarului este de 2%. Avansul acordat pentru demararea proiectelor se ridică la 80% din co-finanţarea de la bugetul de stat pentru fiecare partener român.

Prioritatea de finanţare direct relevantă pentru derularea proiectelor cu profil cultural este axa 2: Întărirea coeziunii sociale şi economice în regiunea de graniţă, care urmăreşte sprijinirea cooperării transfrontaliere în afaceri, în domeniul inovării şi cel al pieţii muncii şi educaţiei şi cooperarea între comunităţi. Alte aspecte relevate de analiza SWOT scot în evidenţă lipsa infrastructurii de transport, care ar putea îmbunătăţi accesul către zonele rurale şi ar facilita dezvoltarea echilibrată a regiunii.

Lista proiectelor cu profil cultural contractate până la data de 1 ianuarie 2011 prin PO CTE Ungaria – România 2007-2013.doc

3.         PO CTE ENPI Ungaria-Slovacia-România-Ucraina 2007-2013 (http://www.huskroua-cbc.net/) cuprinde următoarele zone: Szabolcs-Szatmár-Bereg, Borsod-Abaúj-Zemplén – arie adiacentă, cu participare deplină (Ungaria), Košický, Prešovský (Slovacia), Maramureş Satu-Mare, Suceava – arie adiacentă, cu participare limitată (România), Zakarpatska Ivano–Frankivska Chernivetska – arie adiacentă cu participare limitată (Ucraina). Organizațiile eligibile sunt autoritățile publice centrale și locale, organisemele de drept public și cele de drept privat, Grupările Europene de Cooperare Teritorială și organizațiile internaționale. O condiție foarte importantă pentru eligibilitatea proiectului este ca proiectul să aibă minim doi parteneri, dintre care unul să fie obligatoriu din Ucraina.

Programul beneficiază de o finanţare totală de 74.815.728 EURO pentru perioada 2007-2013 prin Instrumentul European de Vecinătate şi Parteneriat (ENPI), care asigură 90%  (61.774.453) din fondurile necesare. Restul fondurilor sunt asigurate după cum urmează: 5% (3.740.763,9) de la bugetul naţional şi minim 5% de la beneficiar. Pentru demararea proiectelor se primeşte un avans din suma alocată prin obţinerea finanţării europene.

Obiectivul general al programului este “intensificarea şi adâncirea cooperării într-o manieră durabilă din punct de vedere al mediului, social şi economic între regiunile Ucrainei Zakarpatska, Ivano-Frankivska şi Chernivetska şi ariile eligibile şi adiacente din Ungaria, Slovacia şi România”. Priorităţile de finanţare direct relevante pentru cultură, sunt prima prioritate, care vizează “transferul de cunoştinţe şi împărtăşirea practicilor în vederea promovării dezvoltării comune a afacerilor şi a creşterii atractivităţii turistice a ariei” şi prioritatea 4, “îmbunătăţirea eficienţei serviciilor publice şi creşterea înţelegerii reciproce între diferitele grupuri sociale”. Din datele pe care le avem până în momentul de faţă, nici un proiect cu profil cultural nu a fost contractat până acum prin acest program.

4.         Programul IPA de Cooperare Transfrontalieră România – Serbia (http://www.romania-serbia.net) cuprinde 2 judeţe din România (Caraş-Severin, Mehedinţi) şi 5 judeţe din Serbia (Severno-Banatski, Srednje-Banatski, Južno-Banatski, Braničevski, Borsk).Tipurile de organizații eligibile sunt autoritățile publice naționale (doar pentru axa 2), regionale și locale, organisme de drept public și de drept privat. Programul beneficiază de o finanţare totală de 42 milioane EURO pentru perioada 2007-2011. Suma reprezintă atât bugetul IPA (Instrumentul de Pre–Aderare), cât şi co-finanţarea. IPA asigură 85% (35,7 milioane EURO) din totalitatea proiectului. Restul finanţării este împărţit între bugetul de stat, care asigură 13% (5,46 milioane EURO), şi contribuţia beneficiarului de 2% din totalul costurilor eligibile ale proiectului. Din fondurile IPA este acordat atât liderilor de proiect, cât şi partenerilor un avans pentru demararea proiectelor.

Regiunea este caracterizată printr-o dezvoltare economică inegală, în ciuda caracteristicilor agricole, economice şi industriale asemănătoare, şi de lipsa unei infrastructuri rutiere bine puse la punct, ce are consecinţe asupra cooperării transfrontaliere din zonă. Priorităţile programului reprezintă în primul rând un răspuns la aceste probleme, pentru încurajarea competitivităţii zonei şi îmbunătăţirea nivelului de trai al comunităţilor din zonă. Relevante pentru domeniul cultural sunt acţiunile care urmăresc dezvoltarea socio-economică a regiunii şi promovarea schimburilor între comunităţi ”people-to-people”. Acestea sunt şi axele prin care au fost obţinute finanţări importante pentru proiecte cu profil cultural.

Lista proiectelor cu profil cultural contractate până la data de 1 ianuarie 2011 prin Programul IPA de Cooperare Transfrontalieră România – Serbia 2007-2013.doc

Până în martie 2001, prin Programele Operaționale de Cooperare Transfrontalieră au fost finanțate 21 proiecte culturale, dintre care 6 prin PO CT România – Bulgaria, 10 prin PO CT Ungaria – România, 5 prin programul IPA de cooperare tranfrontalieră România – Serbia și W prin PO CT ENPI Ungaria – Slovacia – România – Ucraina.

Dintre acestea, o experienţă interesantă este cea a proiectului ”Castellum- Organizarea expoziţiilor interactive în castelul din Carei şi în conacul din Szabolcs şi promovarea acestora în contextul turismului transfrontalier”, inițiat de Muzeului Județean Satu Mare, în calitate de lider de proiect, în parteneriat cu Direcţia Muzeelor din judeţul Szabolcs-Szatmár-Bereg. Finanțarea considerabilă pe care cei doi parteneri au reușit să o atragă fac din acest proiect subiectul unui studiu de caz plin de informații utile despre potențialul de dezvoltare pe care cultura îl are la nivel regional.

Proiectul ”Castellum- Organizarea expoziţiilor interactive în castelul din Carei şi în conacul din Szabolcs şi promovarea acestora în contextul turismului transfrontalier” a rezultat în urma unei colaborări îndelungate între Muzeul Satu Mare și partenerul maghiar, Direcţia Muzeelor din judeţul Szabolcs-Szatmár-Bereg.

Programele Operaționale de Cooperare Transfrontalieră: un instrument ce pune în valoare rolul culturii pentru dezvoltarea regională la graniţăCastelul Karolyi, un monument de patrimoniu restaurat prin PO de Cooperare Transfrontalieră Ungaria – România 2007-2013. (foto stânga)

Început în decembrie 2009, proiectul vizează ca obiectiv principal reorganizarea expoziţiei permanente găzduite de castelul din Carei. Finanțarea obținută pentru activitățile propuse spre implementare în cele 18 luni de desfășurare a proiectului se ridică la suma de 858.696,35 euro, asigurată prin FEDR (Fondul European de Dezvoltare Regională). Din această sumă, Muzeului Județean Satu Mare îi revin 796.731 euro, iar avansarea cheltuielilor și co-finanțarea este asigurată de partenerul român în proiect, Consiliul Județean Satu Mare. Acest lucru a fost posibil datorită deciziei Consiliului de a sprijini inițiativa de revitalizare și valorificare a patrimoniului cultural din județ. Acesta și-a asumat cheltuielile de co-finanțare și avansarea sumelor necesare pentru implementare către Muzeu, deoarece a apreciat transformarea castelului Carei într-unul din cele mai importante obiective turistice culturale din județ și a înțeles că acest lucru nu ar fi fost posibil fără sprijinul pe care l-a oferit.

Cheia către o finanțare importantă: viziunea strategică, parteneriatele de lungă durată, bazate pe încredere, și sprijinul financiar al autorităților publice județene

Proiectul Castellum reprezintă a doua etapă a unui plan pe termen lung inițiat de partenerii român și maghiar, plan ce vizează restaurarea celor mai importante monumente istorice din zonă. Prima etapă, reprezentată de proiectul Patrimonium – Circuitul Targurilor Medievale din Transilvania de Nord – Castelului Karolyi din Carei si Castelul (Cetatea) Karolyi din Ardud, a fost inițiată de Primăriile partenere Carei și Ardud, urmărind restaurarea celor 2 castele și s-a desfășurat între noiembrie 2009 și octombrie 2010. În 1968, Muzeul Municipal Carei a devenit secție a Muzeului Județean Satu Mare și a fost mutat în incinta Castelului Karolyi, având o expoziție permanentă. Aceasta ocupa 10 dintre sălile aflate la primul etaj al castelului și cuprindea două module expoziţionale: arheologie şi ştiinţele naturii. Începerea restaurării, inițiată prin proiectul Patrimonium, a însemnat desființarea expoziției permanente și mutarea instituțiilor ce funcționau în cadrul castelului, într-o altă locație pe toată durată lucrărilor de restaurare. Concomitent cu Patrimonium, a fost inițiat proiectul Castellum, ce vine în completarea primului proiect, de restaurare, valorificând toate eforturile depuse de cele două primării care l-au inițiat, Carei și Ardud. A fost necesar ca cele două proiecte să fie gândite separat, datorită perioadelor diferite de desfășurare, dar și a specificului tehnic diferit. Folosirea drept muzeu al Castelului Karolyi a  fost o idee luată în considerare încă de la începutul schițării planurilor de restaurare. Proiectul expozițional, pentru care e nevoie de cunoștințe de specialitate, a fost elaborat după cercetarea necesităților turistice ale comunității locale.

Programele Operaționale de Cooperare Transfrontalieră: un instrument ce pune în valoare rolul culturii pentru dezvoltarea regională la graniţăDetaliu decorativ interior al Castelului Karolyi, în timpul lucrărilor de restaurare desfăşurate cu sprijinul PO Cooperare Transfrontalieră Ungaria – România 2007-2011. (foto stânga)

Un proiect conceput pentru a reorienta discursul expoziţional către valorificarea istoriei regionale şi a memoriei Castelului Karolyi din Carei.

A doua etapă, reprezentată de proiectul Castellum, vizează refacerea și modernizarea expoziției permanente organizată în Castelului Karolyi din Carei. Finanțarea pentru acest proiect a fost obținută prin axa prioritară 2 a Programului Operațional, axă care vizează întărirea coeziunii economice și sociale în regiunea de graniță, urmărindu-se sprijinirea cooperării transfrontaliere prin dezvoltarea turismului.

Noua expoziție se bazează pe un concept care va integra cele mai importante dintre nevoile, dar și dintre constrângerile cu care se confruntă comunitatea locală. Ea va cuprinde 2 părți distincte: reamenajarea de interioare istorice (în cele 10 săli pe care muzeul le deține la primul etaj al castelului) și o expoziție tematică, axată pe istoria locală (organizată în trei săli de la parterul clădirii). Aceasta din urmă va reprezenta expoziția permanentă a muzeului, pentru care au fost propuse următoarele teme expoziționale: istoria orașului Carei, meșteșuguri tradiționale, istorie ecleziastică și vestigii arheologice descoperite în zona Careiului. Aceste teme surprind aspectele regionale cele mai importante, urmărind exprimarea acelor caracteristici proprii zonei și integrarea lor într-un cadru mai amplu de dezvoltare și influențe istorice. Propunerea lor s-a făcut în conformitatea cu dorința exprimată de comunitatea locală de a avea un muzeu orășenesc, destinat specificului zonal. În ceea ce privește expoziția de interioare istorice, aceasta a fost gândită ca o expoziție interactivă, care va reconstitui atmosfera istorică a castelului.

Programele Operaționale de Cooperare Transfrontalieră: un instrument ce pune în valoare rolul culturii pentru dezvoltarea regională la graniţăInterior istoric al Castelului Karolyi, care va fi reamenajat în cadrul noii expoziţii interactive a Muzeului Carei, organizată cu sprijinul PO Cooperare Transfrontalieră România – Ungaria 2007-2013

(foto stânga)

O componentă importantă a proiectului o reprezintă activitățile de diseminare si promovare ale expozițiilor, dar și a altor monumente de patrimoniu din cele două localități. Acestea vizează crearea unei pagini web, care va oferi informații despre expozițiile organizate, despre istoria și obiectivele turistice din cele două localități, dar și din împrejurimi; realizarea unor DVD-uri multimedia care vor conține un tur virtual al expozițiilor, turul fiind oferit în mai multe limbi; tipărirea unei broșuri multilingve, care va promova turismul cultural din regiune, conținând informații despre celor două monumente de patrimoniu și despre expozițiile organizate, dar și despre alte monumente arhitecturale aflate în cele două localități, reprezentând o rută turistică imaginară a regiunii.

Partenerul internațional, Direcţia Muzeelor din judeţul Szabolcs-Szatmár-Bereg, a organizat, în cadrul proiectului o expoziție asemănătoare într-un conac din localitatea Szabolcs. Astfel, rolul parteneriatului transfrontalier vizează schimbul de experiențe și idei, având în vedere că activitatea partenerilor este asemănătoare. Având în vedere îndelunga cooperare dintre cele două instituții, acest schimb este practic continuu.

Rezultatele si impactul proiectului Castellum nu sunt gândite izolat, ci în legătură cu proiectele anterioare, ce au vizat restaurarea Castelului şi cu iniţiativele viitoare, ce îşi propun integrarea sa în circuitul turistic regional.

Vorbind de avantajele ce decurg din implementarea unui proiect atât de amplu, directorul muzeului și liderul de proiect, Peter Szocs, subliniază mai multe planuri pe care Muzeul Județean Satu Mare va avea de câștigat. În primul rând, va fi dezvoltată infrastructura muzeală, care va fi restaurată și valorificată în condiții profesionale, iar reînnoirea expoziției este văzută, de fapt, ca reînnoirea secției muzeale. În al doilea rând, este o investiție, cu impact organizațional, în resursele umane, în angajații instituției, care sunt experți în cadrul proiectului și care vor dobândi atât importante experiențe practice și tehnice, cât și experiențe la nivel conceptual. Nu în ultimul rând, succesul proiectului va demonstra încă o dată capacitatea Muzeului Județean Satu Mare de a coordona, pe plan județean și regional, viața culturală. Mai mult, deoarece noua expoziție va fi realizată luând în considerare cerințele comunității, care este și finanțatorul principal al muzeului, instituția va avea de câștigat în ceea ce privește imaginea sa publică. Relația cu publicul va fi îmbunătățită prin această expoziție, dar și prin celelalte activități desfășurate în cadrul proiectului, care vizează promovarea turismului din zonă.

Numărul de vizitatori al muzeului reprezintă un indicator important in evaluarea proiectului, iar creșterea lui, alături de anvergura expoziției reprezintă o reușită profesională și o realizare prestigioasă pentru Muzeul Județean  Satu Mare, consideră Peter Szocs. Mai mult, succesul proiectului va creşte șansele atragerii de fonduri pentru noi proiecte.

Pe plan regional, beneficiile aduse de proiect privesc oferta turistică a zonei. Careiul este un important nod comunicațional: la 15 kilometri de municipiu, există un punct de trecere de frontieră atât cu mașina, cât și pe calea ferată; drumurile naționale dinspre Cluj – Zalău şi Oradea, Satu Mare, Baia Mare se intersectează în vecinătatea castelului. Peter Szocs consideră că investiţia de la Castelul Carei va atrage turiști, care probabil se vor opri, vor lua masa în oraș sau chiar, vor înnopta în Carei, vizitând și alte obiective din zonă, și, astfel, va contribui la dezvoltarea orașului și a regiunii.

Însă, pentru a avea toate aceste reușite, trebuie trecut printr-o procedură de aplicare destul de lungă, în timpul căreia se pot schimba realitățile tehnice și financiare ale proiectului. ”O simplificare a procedurilor de selecţie şi de implementare ar fi benefice la nivelul programului, în aşa fel încât proiectele de mai mică anvergură, de câteva zeci de mii de euro, să fie accesibile şi operatorilor culturali mai mici. Aceasta contribuie la diversificarea proiectelor şi la o implicare mai mare a societăţii, un scop dealtfel în acord cu programele Uniunii Europene”, sugerează Peter Szocs. Totodată, pentru a atrage o finanțare nerambursabilă în domeniul culturii sunt necesare cunoștințe de specialitate în managementul de proiect, pentru a putea prezenta un plan de acțiune cu termene clare de execuție, care să sublinieze necesitățile si oportunitățile proiectului, și cu rezultate plauzibile și cuantificabile. Trebuie avut în vedere un impact cât mai mare la nivelul turismului local și regional, altfel, rentabilitatea investiției va scădea, proiectul putându-se transforma într-un posibil eșec.

Neintegrarea patrimoniului restaurat pe piața turistică, reprezintă o greșeală și un risc major, ce trebuie luat în calcul, în ceea ce privește degradarea destul de rapidă, în lipsa unor investiții constante în repararea și menținerea monumentului de patrimoniu.

Planul financiar joacă și el un rol important. Acesta trebuie să fie realist și transparent, în concordanță cu cerințele activităților desfășurate. Pentru cazul concret al castelelor din Carei şi Szabolcs, Peter Szocs precizează că ”reabilitarea patrimoniului construit reprezintă o investiţie majoră, care trebuie să se bazeze pe un plan tehnic şi financiar bine stabilit, cu o temeinică investigaţie prealabilă a oportunităţii proiectului.”

Nu în ultimul rând, este foarte importantă și relația avută cu autoritatea de management responsabilă în cadrul programului, în cazul Muzeului Județean Satu Mare, Consiliul Județean Satu Mare. Relația dintre cele două instituții este bună, clădită pe interesul comun al reușitei proiectului. Documentele de implementare ale programului operațional schițează clar responsabilitățile actorilor implicați, micșorând șansa neconcordanțelor. Pe lângă acestea, Peter Szocs precizează că relația cu autoritatea de management constă într-o comunicare continuă și sistematică privind aspectele tehnice de zic u zi, dar și deciziile strategice, în mod ideal luate în comun, completată de consultări regulate privind desfășurarea proiectului. ”Este necesară implicarea a cât mai multe instituţii şi organizaţii locale, care-şi desfăşoară activitatea în domeniu. Este vitală colaborarea cu autorităţile locale, deţinătoare sau administratoare a monumentelor patrimoniale, care vor asigura sustenabilitatea proiectului pe termen lung. Nu trebuie pierdută în vedere relaţia cu comunitatea locală, care trebuie să se bazeze pe transparenţă şi un continuu dialog. Valorificarea spaţiului reabilitat este vitală şi, credem noi, indispensabilă pentru o investiţie de succes în domeniu,” sfătuiește liderul proiectului Castellum, Peter Szocs.

”Produsul final este esenţial în orice demers. Astfel, şi în proiectele de reabilitare trebuie pornit de la capăt, adică de la întrebarea ce vrem să obţinem cu valorile istorice şi arhitectonice? Cum să protejăm aceste valori astfel ca ele să fie păstrate, dar şi evidenţiate/valorificate în mod sustenabil?”, spune Peter Szocs.

Planurile celor de la Muzeul Județean Satu Mare nu se opresc aici. Proiectele desfășurate până acum vor fi continuate de proiectul Patrimonium 2, care va avea ca obiectiv principal organizarea unei expoziții cu relicve împrumutate de la muzeele din Cluj, Baia Mare, Nyirgyhaza și Budapesta, expoziție dedicată împlinirii a 300 de ani de la semnarea păcii de la Satu Mare, prin care principatul Transilvaniei intră sub stăpânirea Imperiului Habsburgic. Mai mult, în data de 31 martie 2011, va fi organizată, la Budapesta, o conferință de presă, despre proiectele desfășurate în comun de Muzeul Județean Satu Mare și Muzeul Nyirgyhaza.

Caracteristica comună a proiectelor cu profil cultural sprijinite prin Pogramul de Cooperare Tranfrontalieră România-Ungaria 2007-2013 este că sunt inițiate de instituţii publice. Iniţiativele societății civile sunt în schimb direcționate către dezvoltarea unor proiecte educaţionale.

Obiectivul proiectului Castellum este unul dintre multele obiective pe care proiectele culturale de cooperare în regiunile de graniță le pot lua în considerare. Un alt proiect din regiune este ”Simbioza a două culturi – trecut comun – într-o regiune europeană: păstrarea culturii şi obiceiurilor într-o Europă multicoloră” (Împreună2Culturi), inițiat de primăria Algyő, din Ungaria, și Consiliul Local al Primăriei Uivar, din judeţul Timiş. El se înscrie în cadrul acțiunilor ”people-to-people” și vizează întărirea identității culturale a celor două popoare și cunoașterea reciprocă obiceiurilor tradiționale din fiecare țară. Finanțarea obținută se ridică la suma de 102.000 EURO, bugetul total al proiectului fiind de 120.000 EURO. Un alt proiect, ”Crearea de laboratoare de restaurare de înaltă performanţă cu centrele Debreţin-Oradea” a fost inițiat de Consiliul Judeţean Hajdú – Bihar,  din Ungaria, în parteneriat cu Muzeul Țării Crișurilor din Oradea şi Direcţia Muzeelor din Judeţul Hajdú – Bihar. Activitățile cuprinse în proiect vizează restaurarea patrimoniului cultural mobil, crearea de laboratoare de restaurare, editarea unor publicații și sprijinirea cooperării specialiștilor în domeniu din cele două orașe, iar valoarea proiectului este de 133.705 EURO.

Exemplele de proiecte din regiunea transfrontalieră Ungaria – România pot continua. Bugetul majorităţii proiectelor cu profil cultural contractate nu depăşeşte 150.000 EURO, proiectul Castellum reprezentând o excepție. Diferențele majore privind finanțările obținute provin atât din obiectivele proiectelor, dar, după cum se poate vedea din studiul de caz prezentat mai sus, decisivă este și abordarea strategică pe termen lung a acțiunilor întreprinse. Ce au în comun toate aceste proiecte este că sunt inițiate de o instituție publică. Iniţiativele societății civile sunt în schimb direcționate către dezvoltarea unor proiecte educaţionale. Mai mult, instituțiile publice locale sunt cele care poartă responsabilitatea pentru întreţinerea şi valorificarea patrimoniului istoric și pentru facilitarea accesului publicului şi comunităţii la acestea.

Interviul complet co domnul Peter Szocs, coordonatorul proiectul Castellum.doc

Mai multe detalii despre Programele de Cooperare Transfrontalieră:
http://www.infocooperare.ro

Ungaria Romania http://www.huro-cbc.eu/
Ungaria Slovacia Romania Ucraina http://www.huskroua-cbc.net/
Romania Serbia http://www.romania-serbia.net/
Romania Bulgaria http://www.cbcromaniabulgaria.eu/

Campania „Fonduri structurale pentru cultură”: #2 POS Dezvoltarea Resurselor Umane: o şansă pentru formarea artiştilor, managerilor şi specialiştilor din domeniul culturii


de: Daniela Ştefănescu şi Raluca Pop

În 2009, cu ocazia conferinţei “Culture and development: 20 years after the fall of communism in Europe”, Peter Inkei, drector Observatorului Cultural din Budapesta, apreciat analist și cercetător în domeniul culturii făcea o serie de obsevaţii cu privire la infrastructura culturală, calitatea pregătirii personalului artistic şi managerial şi, în general, la dinamica sectorului în fostele ţări comuniste din Europa. Unele dintre cele mai dureroase concluzii privesc corelarea dintre competenţele dobândite înainte de 1989 şi noile oportunităţi de formare, care să ajute pe cei activi în sectorul cultural să administreze, să creeze şi, în general, să îşi desfăşoare activitatea în mod competitiv şi public relevant în constelaţia de provocări post-1990. Nu este acesta locul pentru a face o prezentare a observaţiilor extrem de percutante ale lui Inkei, deşi acest subiect ar merita un spaţiu dedicat în presa culturală din România, mai ales în contextul problemelor de care ne lovim zi de zi în managementul instituţiilor publice de cultură şi în relaţia dintre autorităţile publice şi sectorul privat. Vom cita însă două menţiuni ale autorului: “Poziţia culturii pe piaţa muncii încă reflectă o structură conservatoare. Prea mulţi oameni sunt angajaţi în prea puţine (cu precădere) instituţii publice. Pe de altă parte, numărul profesioniştilor independenţi din domeniul culturii sau a celor care au joburi part-time a crescut constant. Trâgând linia, numărul total al celor angajaţi în sectorul cultural rămâne sub media europeană.” În acelaşi timp, spune Inkei, „statutul legal şi financiar ambivalent al profesioniştilor independenţi împiedică creşterea sectorului creativ.”

În lipsa unor date statistice despre piaţa muncii din sectorul cultural, evoluţia şi dinamica sa, mai ales în raport cu formarea profesională continuă şi a statutului artistului, ca independent  versus personal angajat cu normă întreagă în sectorul cultural, nu putem face afirmaţii suficient argumentate despre nevoile sectorului. Putem însă observa că, în ce priveşte formarea profesională continuă, există în prezent o singură instituţie publică care oferă servicii de acest gen, Centrul de Pregătire Profesională în Domeniul Culturii. În domeniul patrimoniului cultural, se remarcă Fundaţia Transylvania Trust, prin Centrul de specializare în reabilitarea patrimoniului construit – Castelul Bánffy din Bonţida, Romania. Prin calitatea formării, fundaţia a primit în 2008 Marele Premiu pentru Patrimoniu Culturii al Uniunii Europene – Europa Nostra la categoria educaţie, formare şi consţientizare.

Cu referire la Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, acesta reprezintă o ocazie de finanţare extraordinară pentru instituţiile şi organizaţiile care intenţionează să dezvolte proiecte complexe de formare a profesioniştilor din domeniul culturii, artişti, manageri, cercetători şi alte categorii profesionale. De la lansare şi până în prezent, 12 proiecte cu profil cultural au fost finanţate Dintre acestea, 3 aparţin unor organizaţii non-guvernamentale, 2 unor firme private iar restul sunt instituţii publice (muzee, teatre, universităţi). În continuare vă prezentăm principalele condiţii şi caracteristici ale POS DRU şi un studiu de caz, proiectul SCENART pentru competenţe în artele spectacolului, coordonat de Teatrul Naţional de Operetă “Ion Dacian”. Am ales acest proiect din două motive. În primul rând, pentru a ilustra cum o instituţie publică se poate mobiliza pentru a dezvolta un proiect util şi interesant pentru întreg sectorul artelor spectacolului. În al doilea rând, deoarece este un proiect aflat deja într-o fază relativ avansată de implementare, motiv pentru care organizatorii pot oferi informaţii importante despre diferite stagii ale proiectului (pregătire, selecţie, implementare).

Puteţi consulta interviul complet oferit de doamna Laura Sterian, asistent în proiectul SCENART şi lista completă a proiectelor cu profil cultural contractate prin POS DRU până în ianuarie 2011 (datele au fost colectate din listele disponibile pe situl oficial al Autorităţii pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale, www.fonduri.ue.ro).

Obiectivul general al POS DRU este dezvoltarea capitalului uman şi creşterea competitivităţii prin corelarea educaţiei şi învăţării pe tot parcursul vieţii cu piaţa muncii. Programul nu este explicit pentru sectorul cultural sau pentru “cultură”, dar nici nu este nevoie de acest lucru. Atâta timp cât respectă condiţiile de eligibilitate şi selecţie şi demonstrează că îşi propune să se ocupe de acea problemă în nişa sa de activitate, proiectul va fi luat în considerare şi poate obţine banii.

Oricât de clişeistic ar suna (sloganul POS DRU este “Investeşte în oameni”), prin intermediul UE chiar se investeşte în oameni! Iar nevoia există cu vârf şi îndesat în România.  Programul Operaţional Dezvoltarea Resurselor Umane (POS DRU) a fost unul dintre cele mai solicitate de participanţii locali. Trebuie amintit din capul locului că, deşi cuvântul “cultură” nu este menţionat în Ghidurile Solicitanului sau în obiectivele programului, orice proiect din domeniu este perfect eligibil atâta timp cât se încadrează în cerinţele enunţate. Pentru perioada 2007-2013, priorităţile de finanţare au fost stabilite, iar banii sunt contractaţi exclusiv pe baza acestor “axe prioritare”. E bine de ştiut că banii vin atât direct de la Uniunea Europeană, prin Fondul Social European, dar statul român are şi el o contribuţie financiară directă la fondul Programului. Cu alte cuvinte, când auzim că “Europa investeşte în oameni”, e nevoie să ne reamintim că Europa este şi România, şi deci nu ceva departe, ci o realitate a finanţărilor şi implicării în dezvoltarea resurselor umane (şi) din sectorul cultural.

Revenind la POS DRU, pe situl Programului se spune că programul vizează dezvoltarea unei forţe de muncă înalt calificate, cu un nivel de educaţie ridicat, având capacitatea de a se adapta noilor tehnologii, care să ajute în final la susţinerea unei economii competitive şi dinamice.  Obiectivul general al POS DRU este dezvoltarea capitalului uman şi creşterea competitivităţii prin corelarea educaţiei şi învăţării pe tot parcursul vieţii cu piaţa muncii. În mod specific programul vizează:

  • promovarea calităţii sistemului de educaţie şi formare profesională iniţială şi continuă, inclusiv a învăţâmantului superior şi a cercetării;
  • promovarea culturii antreprenoriale şi îmbunătăţirea calităţii şi productivităţii muncii;
  • facilitarea inserţiei tinerilor şi a şomerilor de lungă durată pe piaţa muncii;
  • dezvoltarea unei pieţe a muncii moderne, flexibile şi incluzive;
  • promovarea (re)inserţiei pe piaţa muncii a persoanelor inactive, inclusiv în zonele rurale;
  • îmbunătăţirea serviciilor publice de ocupare;
  • facilitarea accesului la educaţie şi pe piaţa muncii a grupurilor vulnerabile.

POS DRU se adresează atât instituţiilor publice, cât şi companiilor private şi organizaţiilor non-guvernamentale. Priorităţile de finanţare (denumite “axe prioritare”) reprezintă competiţii paralele pentru obţinerea fondurilor. Cu alte cuvinte, solicitanţii identifică acea axă prioritară unde se încadrează proiectul pe care vor să îl depună, iar cererea este evaluată în funcţie de criteriile specfice. Pentru perioada 2007-2013, aceste axe prioritare sunt:

1. educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere;

2. corelarea învăţării pe tot parcursul vieţii cu piaţa muncii;

3. creşterea adaptabilităţii lucrătorilor şi a întreprinderilor;

4. modernizarea serviciului public de ocupare;

5. promovarea măsurilor active de ocupare;

6. promovarea incluziunii sociale şi asistenţă tehnică.

Calendarul lansării competitiţiei pentru fonduri este diferit pentru fiexare axă prioritară iar în cazul unor axe sau sub-axe, finanţarea a fost epuizată. Consultaţi calendarul orientativ pentru lansarea apelurilor pentru 2011 pe websitul Autoritaţii pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale, www.fonduri-eu.ro sau pe situl POS DRU, www.fseromania.ro.

În ce priveşte proiectele cu profil cultural finanţate până acum prin POS DRU, acestea au urmărit următoarele priorităţi ale programului, subsumate axele prioritare listate mai sus: formare şi sprijin pentru întreprinderi şi angajaţi pentru promovarea adaptabilităţii, tranziţia de la şcoală la viaţa activă, acces şi participare la Formarea Profesională Continuă, promovarea sustenabilității pe termen lung a zonelor rurale în ceea ce privește dezvoltarea resurselor umane şi ocuparea forţei de muncă.

În termeni mai accesibili, putem spune că investiţiile prin POS DRU vizează profesionalizarea personalui activ din instituţii/organizaţii culturale, asigurarea unei punţi de legătură între facultăţi şi şcoli de artă şi câmpul muncii sau activităţi menite să susţină meşteşuguri pe cale de dispariţie, tradiţii care pot fi conservate prin învăţare continuă. Desigur, exemplele de mai sus nu epuizează toate posibilităţile pe care organizaţiile şi instituţiile din România care desfăşoară activităţi cu profil cultural le-ar putea valorifica prin acest Program Operaţional, ci ilustrează câteva direcţii care s-au mulat pe interesul acelora care au depus proiecte care au fost selectate pentru finanţare din aceste fonduri.

Ca principal beneficiar al proiectului, Teatrul de Opereta “Ion Dacian” va deveni el însuşi un centru de formare la finalul proiectului, cu o expertiză care îi va permite să ofere cursuri de perfecţionare pentru 15 meserii de bază în lumea artelor spectacolului.

Proiectul ScenArt s-a născut în 2009 la iniţiativa Teatrului de Operetă “Ion Dacian”, cu susţinerea finanţării venite de la Programul Operaţional Dezvoltarea Resurselor Umane şi cu aportul Accademia Teatro alla Scala din Milano, cel mai important partener al proiectului.           Teatrul a obţinut o finanţare în valoare de 15.952.904 let, bani care vor fi administraţi pe parcursul a trei ani – în perioada octombrie 2009 – octombrie 2012. Miza proiectului este, conform coordonatorilor, dezvoltarea pieţei muncii artelor spectacolului prin formarea şi informarea asupra meseriilor specifice domeniului.

Există cinci etape principale ale proiectului. Prima s-a desfăşurat în perioada octombrie 2009 – martie 2010 şi a constat într-o cercetare care a vizat analiza instituţională a consorţiului de proiect şi a pieţei muncii în domeniul artelor spectacolului în România. A doua etapă, finalizată anul acesta în ianuarie, s-a concentrat pe formarea internă a angajaţilor Teatrului de Operetă “Ion Dacian”, în cadrul unor module speciale realizate în colaborare cu Accademia Teatro alla Scala din Milano. Următoarele etape se referă la îmbunătăţirea competenţelor profesioniştilor din instituţii asociate şi se desfăşoară între lunile februarie 2010 şi ianuarie 2012. Echipa proiectului este alcătuită din şapte oameni, care coordonează cele mai importante activitati: un manager de proiect, un manager financiar, un expert de monitorizare, un expert de comunicare ,un asistent de proiect, un expert juridic şi un expert în achiziţii.

Partenerul transnaţional, Academia Teatro alla Scala, a fost implicat în proiect încă din faza de concepere a acestuia. Expertiza sa a fost vizibilă în partea de conţinut a proiectului şi în designul etapelor care urmau să funcţioneze ca module de formare: “Accademia Teatro alla Scala a fost desemnată de către autorităţile din Regiunea Lombardia pentru a stabili parteneriate culturale cu instituţii din România, printre altele. Dat fiind profilul, aceasta s-a orientat către instituţii muzicale. Astfel a ajuns la Teatrul Naţional de Operetă. Pe de altă parte, Opereta îşi propusese să exploreze opţiunile legate de un viitor centru de formare, o şcoală pentru meserii din artele spectacolului”. Având o experienţă de 10 ani în formare profesională, partenerul transnaţional a primit rolul “expertului”, garantând, atât pentru autorităţile europene, cât şi pentru teatrul de Operetă ”Ion Dacian”, calitatea activităţilor desfăşurate pe durata celor trei etape.

Pe de altă parte, partenerii naţionali au fost, alternativ, eşantion de cercetare şi beneficiari direcţi ai cursurilor de formare din cadrul programului. În prima fază, ei au ajutat la formarea unui raport care analizează diferite roluri profesionale din domeniul artelor spectacolului din România, urmând ca în fazele ulterioare să se realizeze un transfer de cunoştinţe prin profesionalizarea angajaţilor, dar si prin „formarea unor formatori” în cadrul teatrelor alese.

O problema care a intervenit in etapa de implementare a proiectului ScenArt a fost schimbarea legislaţiei naţionale pe parcursul desfăşurării proiectului, care a dus la anularea unor cheltuieli eligible într-o primă fază.

Laura Sterian consideră că avantajele ce decurg din accesarea unui grant  important de către o instituţie publică din România sunt traduse in termeni de experienţă, dar şi în termeni de imagine. În primul rând, s-a dorit îmbunătăţirea calităţii serviciilor livrate către public, având în vedere că toţi angajaţii instituţiei au beneficiat sau vor beneficia de cursuri de formare specializate. În al doilea rând, ca principal beneficiar al proiectului, Teatrul de Operetă ”Ion Dacian” va deveni el însuşi un centru de formare complet la finalul proiectului, cu o expertiză care îi va permite să ofere cursuri de perfecţionare pentru 15 meserii de bază în lumea artelor spectacolului. Nu în ultimul rând, la nivel organizaţional, s-a urmărit crearea unei strategii sustenabile şi adaptarea la proceduri si metodologii europene: toate conduc la o abordare strategică şi riguroasă a activităţii instituţionale, care ar putea ajuta la demararea altor proiecte: “Ne propunem ca acest proiect să fie doar începutul. Sunt multe aspecte specifice legate de formarea în artele spectacolului care au rămas încă neacoperite şi ne propunem să oferim o soluţie completa”.

În ce priveşte problemele întâlnite în proiect, o problema care a intervenit in etapa de implementare a proiectului ScenArt a fost schimbarea legislaţiei naţionale pe parcursul desfăşurării proiectului, care a dus la anularea unor cheltuieli eligible într-o primă fază, spune Laura Sterian. Rezolvarea a venit din planurile de risc construite în prealabil şi din echilibrarea cheltuielilor curente. Un alt punct important pentru buna desfăşurare a proiectului a fost respectarea legislaţiei specifice categoriei în care solicitantul se încadrează (în cazul de faţă, instituţie publică), care a însoţit toate etapele din managementul proiectului.

Toate proiectele cofinanţate prin POS DRU până acum, consistente financiar şi ambiţioase din punct de vedere al obiectivelor ce urmează a fi atinse, au în target meseriile din domeniul artelor spectacolului.

Proiectul ScenArt a reuşit să atragă una dintre cele mai mari finanţări europene pentru domeniul cultural prin POS DRU (15.952.904 lei). Similar acestuia, StudiOpera, proiect sprijinit prin acelaşi program sectorial şi demarat de Opera Naţională Română, în 2008, se desfăşoară până în octombrie 2010. În cazul StudiOpera, valoarea finanţării a fost de 17.963.028 ler. Purtând sub-titlul “Formarea profesională specifică in cadrul Studioului Experimental de Opera si Balet pentru meserii de scenă şi abilităţi de management cultural în domeniul artelor spectacolului”, scopul StudiOpera este similar proiectului iniţiat de Teatrul de Operetă “Ion Dacian”. Cele două proiecte împărtăşesc chiar şi susţinerea aceluiaşi partener transnaţional, Accademia Teatro alla Scala din Milano. Diferenţa vine din publicul ţintă (în cazul StudiOpera sunt vizaţi si studenţii facultăţilor de profil care îşi caută un loc de muncă în domeniu) şi din implicarea partenerilor naţionali, în cazul proiectului ScenArt.

Posibile explicaţii pentru care aceste instituţii de stat au reusit să susţină proiecte ample, strategice pentru dezvoltarea capitalului uman a fost susţinerea puternică din partea partenerilor, dar şi stabilitatea financiară şi portofoliul consistent al instituţiilor. Rămâne de văzut în ce măsură motivaţia, provocările, obstacolele şi dinamica proiectelor contracte de organizaţii private, în primul rând ONGuri, este aceeaşi sau diferă. Până spre sfârşitul anului 2010, în lista proiectelor finanţate prin POS DRU, iniţiativele de succes ale ONGurilor erau mult mai puţin complexe şi consistente în ce priveşte valoarea financiară a proiectului. Anul acesta însă, ArtAct Magazine coordonează un proiect ambiţios, dedicat de asemenea artelor spectacolului, proiect ce a atras o finanţare europeană din POS DRU, de 14,311,077 lei. “Practica artistică- tranziţia tânărului artist spre piaţa muncii’- cum se intitulează proiectul -, implică 5 parteneri naţionali si 2 internaţionali. De remarcat că toate proiectele consistente financiar şi ambiţioase în obiective vizează domeniul artelor spectacolului.

Nu există concluzii, ci doar nevoia unei mai bune cunoaşteri a situaţiei

Un final al acestei prezentări trebuie să amintească tuturor celor care citesc că textul reprezintă o introducere în subiect, şi nu ultimul cuvânt. Este cu siguranţă nevoie de o analiză mai amănunţită a diverselor experienţe de dezvoltare a proiectelor contractate prin POS DRU şi o privire detaliată asupra provocărilor cu care se confruntă instituţiile publice sau organizaţiile non-guvernamentale şi firmele private, care intenţionează să aplice sau desfăşoară, deja, astfel de proiecte. În acelaşi timp, este nevoie ca statutul artistului în România să devină obiect de interes pentru cercetare şi politicile publice care vizează dezvoltarea resurselor umane în cultură şi sprijinirea creaţiei artistice.

Consultaţi lista proiectelor cu profil cultural sprijinite prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane până în Ianuarie 2011.

Citiţi Interviu complet cu Laura Sterian, asistent de proiect, ScenArt (Teatrul Naţional de Operetă “Ion Dacian”)

Citiţi în textul din 22 martie despre Programul Operaţional de Cooperare Transfrontalieră, un articol scris de Margareta Mârza, intern al proiectului banipentruarte pentru campania „Fonduri structurale pentru cultură – o investiţie necesară”.

[1] text publicat pentru prima dată în revista online Art Act Magazine http://www.artactmagazine.ro/fonduri-pentru-cultura.html – accesat pe 10 iulie 2011

Campania „Fonduri structurale pentru cultură”: 1# Fondurile structurale pentru cultură sau elefantul din cameră

Putem găsi argumente pentru finanţarea publică a culturii. Unii vor vorbi despre identitatea naţională/regională/etnică/locală, alţii vor aduce aminte de creativitate şi inovaţie, se vor auzi şi cîteva glasuri care vor invoca creşterea calităţii vieţii, dezvoltarea spirituală şi dreptul la expresie. Vor mai veni instituţiile europene şi vor vorbi despre cooperare, cetăţenie europeană, patrimoniu şi diversitate, apoi îi putem asculta şi pe cei din public, care vor zice despre cum experienţa artistică îi ridică din mijlocul stresului cotidian şi îi ajută să se descopere. Multe voci şi nu le-am enumerat pe toate. Aceste argumente şi altele nu lipsesc din strategiile locale şi naţionale ale autorităţilor publice. Cu toate acestea, când vine momentul de a identifica resursele financiare disponibile artiştilor şi operatorilor culturali, în România se lasă de prea multe ori tăcerea sau se aud doar câteva şoapte. Or că nu sunt, or că sunt, dar sunt date unor proiecte şi programe prioritare, strategice sau că sunt, dar că trebuie date puţine la fiecare, că nu sunt destule.

Însă începând cu anul 2007 pentru operatorii culturali există o sursă de finanţare disponibilă, care poate suplimenta nevoia de fonduri consistente pentru investiţii în unele dintre aspectele strategice de dezvoltare ale unei organizaţii: profesionalizarea capitalului uman, dotarea cu calculatoare şi alte aparate de tehnologia informaţiei, cercetare, dezvoltare organizaţională, cooperare transfrontalieră şi investiţii în reabilitarea şi valorificarea durabilă a patrimoniului construit. Fondurile structurale, despre care este vorba, sunt într-un fel proverbialul elefant invizibil din cameră. Fondurile structurale pot fi accesate de instituţii publice, dar şi de firme şi organizaţii neguvernamentale, în anumite condiţii iar campania pe care o începem acum va prezenta aceste oportunităţi de finanţare, ce proiecte au fost finanţate până acum şi care este opinia celor implicaţi despre aceste fonduri şi impactul lor.

Importanţa culturii este recunoscută public prin alocarea de fonduri

Cultura are potenţialul de a juca un rol important pentru dezvoltarea durabilă a oraşelor şi regiunilor şi are o contribuţie semnificativă la economia naţională. Sinergiile dintre activităţile culturale, obiectivele de patrimoniu şi turism devin vizibile prin exemple de iniţiative publice sau private care au reuşit să schimbe faţa unui oraş sau a unei regiuni. Programul Capitale Europene ale Culturii, dar şi iniţiative mai puţin concertate şi substanţiale, reuşesc să transforme faţa unui oraş şi să îl facă atractiv şi interesant pentru turişti. Un raport publicat în 2010 de către Comisia Europeană prezintă proiecte reprezentative din fonduri structurale şi scoate în evidenţă în ce condiţii investiţiile au reuşit să catalizeze dezvoltarea locală şi regională.

În România, cel mai structurat şi fundamentat (prin cercetări) argument pentru cultură este cel al contribuţiei economice a industriilor culturale şi creative, care a înregistrat o creştere semnificativă: de la 3,75% din PIB în 2002 la 5,55% în 2005. Dinamica acestui domeniu este însă cea mai suprinzătoare. Numărului mare de firme noi apărute în perioada 2000-2005 i-a corespuns o creştere semnificativă a volumului forţei de muncă. Conform studiului realizat de Centrul de Cercetare şi Consultanţă în Domeniul Culturii, în 2005 4,19% din forţa de muncă a România lucra în acest domeniu, o proporţie comparabilă cu alte domenii considerate în mod obişnuit mult mai productive, cum ar fi transportul (7%) sau tranzacţiile imobiliare (5,26%). De atunci şi până acum, însă, multe s-au schimbat. Ar fi nevoie de o nouă analiză, care să pună în perspectivă rezultatele înregistrate între 2000 şi 2005 şi care să arate care este acum, în 2011, poziţia lor relativ la întreprinderi din alte sectoare de activitate.

Mai greu de cuantificat este valoarea economică indirectă a activităţilor, bunurilor, serviciilor şi expresiilor culturale non-industriale. Şi mai dificil însă este de apreciat, din perspectiva unor programe de finanţare publice, cât sprijin trebuie investit în cultură datorită aportului său identitar, educaţional, creativ şi spiritual.

Accesarea fondurilor structurale pentru cultură – se poate, dar cum şi în ce condiţii?

Spuneam mai sus că avem la dispoziţie diverse argumente pentru finanţarea culturii. Banii însă nu trec direct dintr-un cont în activităţi culturale, ei sunt doar un instrument pentru artişti şi organizaţii. Cu alte cuvinte, pentru ca banii să poată să fie transformaţi în acte de cultură, ei trebuie să poată fi accesaţi şi cheltuiţi. Este păcat când există bani disponibili pentru a fi absorbiţi în proiecte culturale, dar ei râmân la sursă.  În acelaşi timp, este nevoie ca aceste fonduri să fie gândite pentru a răspunde nevoilor sectorului cultural şi unei gândiri strategice consecvente, care trebuie să aparţină autorităţilor publice care administrează fondurile. În prezent, nu avem parte de aşa ceva în domeniul culturii în ce priveşte fondurile structurale. Comunicate sporadic şi aproape exclusiv în relaţie cu restaurarea şi valorificarea patrimoniului construit, încurajarea strategică a absorbţiei fondurilor disponibile de către operatorii culturali este un deziderat al Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, râmas însă fără niciun rezultat până în momentul de faşă.

Fără a avea pretenţia de a înlocui un efort sistematic de a cercetare, textele pe care vi le propunem începând cu 22 februarie vor încerca să răspundă la câteva întrebări importante. Ce înseamnă fondurile structurale pentru sectorul cultural şi ce posibilităţi concrete de accesare există pentru operatorii culturali din România? Care sunt piedicile pe care le întâmpină artiştii, organizaţiile culturale şi instituţiile publice de cultură pentru a valorifica potenţialul pe care îl au? Care sunt acele fenomene artistice şi bunuri culturale care au nevoie de sprijin public, inclusiv din fonduri structurale?

În ciuda lipsurilor şi a întrebărilor care aşteaptă răspuns, organizaţii nonguvernamentele şi instituţii publice de cultură au reuşit să atragă finanţări substanţiale din fondurile structurale, chiar şi atunci când pe sursa de finanţare nu a scris neapărat “pentru cultură”. Au dovedit inventivitate, curaj şi capacitatea managerială de a gândi, scrie şi începe implementarea unor proiecte importante. Este prea puţin cunoscut că, pe lângă fondurile explicit dedicate sectorului cultural prin Programul Operaţional Regional pentru reabilitarea patrimoniului construit, operatorii culturali pot obţine sume semnificative prin Programul Operaţional Dezvoltarea Resurselor Umane, Programul Operaţional Creşterea Competitivităţii Economice şi Programele de Cooperare Transfrontalieră. Condiţiile de eligibilitate şi de selecţie a proiectelor, fluxul banilor dinspre finanţator către beneficiar şi birocraţia administrării proiectului dezarmează multe organizaţii, însă nu şi pe cele pe care vi le vom prezenta. Care sunt aceste organizaţii care au reuşit să obţină astfel de fonduri de la lansarea cererilor de proiecte şi până în prezent? Cum au reuşit să îşi asigure co-finanţarea în proiect? Ce fel de proiecte au fost sprijinite financiar? Ce cred cei implicaţi despre impactul proiectului pentru beneficiari, scena culturală sau dezvoltarea locală sau regională? Cum pot fi îmbunătăţite condiţiile de acces la aceste fonduri şi relaţia cu finanţatorul?

Campania de informare – un prim exerciţiu de reflecţie asupra utilizării fondurilor structurale pentru cultură în România

Textele pe care le vom publica în următoarele luni, fiecare la un interval de 2 săptămâni, vor prezenta oportunităţile de finanţare disponibile prin fondurile structurale, ilustrând prin proiecte concrete, câteva răspunsuri la întrebările de mai sus. Campania contribuie astfel la dezbaterea pe marginea priorităţilor pentru fondurile structurale pentru următorul cadru de finanţare, 2014-2020 şi la crearea unui cadru permisiv de accesare pentru operatorii culturali.

“Oferă-te voluntar! Schimbă ceva!”

Desfăşurăm campania voluntar, în spiritul Anului European al Voluntariatului.

Ne dorim ca iniţiativa să informeze şi să încurajeze organizaţii culturale din România să acceseze fondurile structurale. În acelaşi timp, este nevoie de sprijinul autorităţilor publice. Sperăm ca Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, care are responsabilitatea şi resursele financiare, umane şi informaţionale de a derula un program consistent de promovare a acestor generoase oportunităţi de finanţare şi de a pune în evidenţă proiectele contractate, va acorda subiectului atenţia pe care o merită.

Echipa de proiect: Raluca Pop (coordonator), Daniela Ştefănescu, Margareta Marza.

Citeşte mai multe informaţii despre echipa proiectului.doc, iniţiativa banipentruarte şi Prezentare campanie Fonduri structurale pentru cultura – o investitie necesara.doc


[*] text publicat pentru prima dată în revista online Art Act Magazine http://www.artactmagazine.ro/fonduri-pentru-cultura.html – accesat pe 10 iulie 2011

Despre rationalizarea din punct de vedere juridic a unei decizii irationale. Cum afecteaza cazul ICR sansele noastre la o mai buna guvernare

Publicat pe 8 ianuarie 2013

“Cazul ICR” rămâne în atenţia presei. La început de an a fost anunţată lansarea filialelor teritoriale – cu statut neclar şi puţin rezonabil pentru o instituţie care prin misiune trebuie să se preocupe de relaţia cu exteriorul ţării şi să faciliteze legăturile şi cooperările dintre mediul cultural din România cu cel de dincolo de graniţe – iar apoi a început scandalul nominalizărilor pe post. La atâtea subiecte şi evenimente nefaste, s-a ratat un moment important: cel în care Curtea Constituţională a publicat motivaţia respingerii pretenţiei de neconstituţionalitate înaintată de Avocatul Poporului în iunie 2012 (respinsă în iulie 2012), la 3 luni după – adică pe 3 octombrie 2012.

Importanţa motivaţiei nu este doar una a firescului de a te apleca cap-coadă asupra unui caz, ci în primul rând aceea de a vedea cum a fost raţionalizată din punct de vedere juridic o decizie iraţională (exclusiv politică). Practic, s-a făcut aşa cum spun psihologii că face de cele mai multe ori fiinţa umană: acţionăm şi apoi ne găsim motive pentru a ne asigura că acţiunea a fost potrivită, bună, eventual chiar CEA MAI bună. Cu ce rezultate asupra mizei mai generale a dezbaterii: utilizarea ordonanţelor de urgenţă şi dreptul la transparenţă decizională?

Citește articolul integral pe site-ul România curată: https://www.romaniacurata.ro/despre-rationalizarea-din-punct-de-vedere-juridic-a-unei-decizii-irationale-cum-afecteaza-cazul-icr-sansele-noastre-la-o-mai-buna-guvernare/

Interviu cu liderul unei asociatii care apara patrimoniul bucurestenilor. Cum poti sa impiedici autoritatile sa mimeze consultarea cetatenilor

Publicat pe 16 septembrie 2012

ARC continua seria interviurilor cu membrii sai si va prezinta in doua parti interviul realizat cu Roxana Wring, presedintele Asociaţiei pentru Protecţia şi Documentarea Monumentelor şi Patrimoniului din România (Pro.Do.Mo), despre nevoia de integrare a patrimoniului in viata orasului. Despre cum se pot stopa distrugerile pentru a nu se mai ajunge la demolarea unor imobile valoroase prin tot felul de chichite „legale”. Roxana Wring ne impartaseste, in prima parte a interviului, cum pot fi folosite Legea 544/2001 a dreptului la informatii publice, Legea 52/2003 a transparentei decizionale, alte regulamente pentru a cere dezbateri, a face propuneri si a impiedica tacerea de dupa a autoritatilor care incearca sa ignore vocea societatii civile. Ce sanse au cetatenii sa fie informati? Ce sanse au ei sa impiedice abuzuri? Cum se poate impedica blocarea accesului la informatie pe cai semi-legale? Despre toate acestea puteti citi mai jos, in partea a II-a a interviului cu Roxana Wring.

Citiți articolul integral pe site-ul România curată: https://www.romaniacurata.ro/interviu-cu-liderul-unei-asociatii-care-apara-patrimoniul-bucurestenilor-cum-poti-sa-impiedici-autoritatile-sa-mimeze-consultarea-cetatenilor-2/

Un studiu de caz releva vulnerabilitatile sistemului Proiecte copy/paste pentru cultura cu bani europeni

Publicat pe 14 iunie 2012

Fundaţia Culturală Artex – un studiu de caz care poate deschide o discuţie mai largă despre practica achiziţiilor publice pe bani europeni şi impactul real al proiectelor.

Cultura, Cenuşăreasa fondurilor publice în România, are câştigătorii ei. Într-o perioadă în care reprezentanţi europeni şi persoane din cadrul autorităţilor publice căinează slaba absorbţie a fondurilor europene, Fundaţia Culturală Artex, organizaţie neguvernamentală înfiinţată în iulie 2007 (mai puţin de 5 ani de experienţă până în prezent!) a reuşit să câştige 9 proiecte cu finanţare din Programul Operaţional Regional şi 3 proiecte cu finanţare din POS Dezvoltarea Resurselor Umane Valoarea totală a finanţărilor primite de la bugetul naţional şi fondurile europene: 12.948.268 lei, aproape 3 milioane de euro. Artex pare a fi un beneficiar de succes, care însă la o privire mai atentă condensează prin practicile sale mai multe vulnerabilităţi ale programelor de finanţare cu fonduri structurale în România: procedurile de achiziţii publice şi capacitatea administraţiei şi a evaluatorilor de a monitoriza şi aprecia impactul real al investiţiilor şi cheltuielilor la nivelul beneficiarilor.

Citește articolul integral pe site-ul Romania curată: https://www.romaniacurata.ro/un-studiu-de-caz-releva-vulnerabilitatile-sistemului-proiecte-copy-paste-pentru-cultura-cu-bani-europeni/