Category Archives: 2015

Grup sau comunitate: cum creștem cultura în educație

Publicat la 28 ianuarie 2015

Practica artei în școală are impact atît asupra elevilor, cît și în comunitate (școală, părinți, comunitate locală în general). Harland et al. (2000) [1] formulează următoarele efecte: un sentiment de împlinire, de entuziasm; mai multe cunoștințe și abilități asociate cu anumite forme artistice; o mai bună înțelegere a unor teme sociale și culturale; dezvoltarea creativității și a abilităților de gîndire; îmbogățirea aptitudinilor expresive și de comunicare; dezvoltare personală și socială; sprijinirea învățării la alte materii; efecte instituționale asupra școlii; noi creații artistice. Acest potențial al artei în școală poate rămîne însă nerealizat dacă nu este conștientizat iar practicile nu sînt integrate într-un proces de învățare instituțională și personală de către cadrele didactice, artiștii și alți profesioniști din domeniul culturii.

Citește restul articolului pe site-ul Dilema Veche: https://dilemaveche.ro/sectiune/dileme-on-line/articol/grup-sau-comunitate-cum-crestem-cultura-in-educatie

Future audiences

Future audiences

05/2015 – 11/2015

Role: coordinator

Five teams of artists (visual artists, actors, museum educators) and teachers from Bucharest, approx 200 children involved in extracurricular activities. Financed within the Cultural Programe “You are Bucharest 2015”. The workshops designed for children were created by teams of artists and teachers from Bucharest. Artists involved: Artiști: Aurora Kiraly, Maria Cosmina Dragomir, Mădălina Gheorghe Tănase, Iulia Iordan, Raluca Bem Neamu, Valentina Bâcu, Delia Popa, Katia Pascariu, Mihaela Michailov. Teachers involved: Teodora Vișineanu (“Matei Basarab” National College), Irina Cangeopol (“Dimitrie Bolintineanu” Theoretical High School), Mihaela Petre (“Miguel de Cervantes” Bilingual High School), Mădălina Sava and Cristina Șerban (“Corneliu Popescu” Secondary School no. 5), Alina Surdan (Secondary School no. 79).

Culture in Education

Culture in Education

10/2014 – 04/2016

Role: coordinator

The main results of the project were the creation and development of the network “Support culture in education”, the publishing of analysis and policy-briefs, and the development of competences for cooperation in cultural-educational projects. The beneficiaries were cultural and educational organizations and institutions interested in the potential of culture to positively affect the lives of children and young people. Culture in education was coordinated by the Association CubicMetre – resources for culture and developed in partnership with “Sintagma” Centre for Education and Training, Gabriela Tudor Foundation, the Foundation for an Open Society, and the National University of Theatre and Film “I.L. Caragiale”.

Co-founder and President, Metrucub – resources for culture

02/2012 – Current, Bucharest, Romania

Role:

  • strategic planning.
  • organisational and project management.
  • research, advocacy, event-management, grant-writing, consultancy.

CubicMetre – Resources for Culture is a Bucharest-based NGO set up in 2012 with the aim of providing a platform for meetings, debates and expertise for the professionals in the field of culture. Our organisation explores, supports and helps develop the cultural sector through specialised studies and interdisciplinary projects and by creating concrete favourable contexts where artists, cultural operators, researchers and authorities can meet and communicate. We believe in the important role of arts and culture in the development of each individual and of society as a whole and we advocate for professional cultural management and a democratic process of substantiating cultural policies at national and local level.

Cultura deschisă – context european și național (RO)

2015 http://m3culture.ro/2015/03/raport-cultura-deschisa-context-european-si-national/ Fundația pentru o Societate Deschisă

Role: co-author (together with Bianca Floarea, Andra Bucur and Ioana Tamaș)

The report is part of a serios called Open Society Reports, which includes policy analysis about open governance, public-private transparent contracting, open education, open budgeting and open culture. The current analysis presents the theme of open cultural data in relation to cultural heritage in libraries, archives and museums. It is based mainly on the reading of official policies and strategies and it is the first on record attempt to systematically approach the subject. It defines open culture and its core principles, it looks at the European context around digitisation, online access and open culture, at it summarises the Romanian contributions and responsibilities. It suummarizes best practices of several main heritage institutions, the funding opportunties and the main legal provisions. Last but not least, it presents the critical perspectives of a couple of Romanian professionals and it formulates a list on conclusions and recommendations about how Romania can move forward in the direction of open culture.

Oportunitatea culturii

Nu am televizor, de aceea vizita la părinți, care au unul care se întâmplă să fie cu diagonală mare, curbat, deștept, se transformă adesea în experiențe dense de vizionare. Nu sunt multe de văzut, mai ales de sărbători, când filmele mai bune sunt dublate ca timp de publicitatea agresivă, repetitivă, bezmetică, iar documentarele sunt reluări (uneori de 3 ori pe zi sau de prin 2011, în cazul celor românești). Cu toate astea, privesc ca să mă conectez la o realitate mediată care reprezintă pentru mulți români principala activitate de informare, relaxare, divertisment.

Cu ochii într-o târzie dimineață de vacanță la posturile publice naționale, ascult cu interes manageri culturali și artiști români care vorbesc despre vocație, plăcerea de a performa peste hotare și, la un moment dat, despre publicul lor. Sunt plicitisită, dar ascult stoic schematismul discuțiilor despre public și a relației sale cu creația artistică. Publicului îi place (sau nu), se bucură (sau nu), e numeros (sau nu), alege să vină la spectacol/film/muzeu/expoziție sau să stea acasă.

Stând și eu acasă pe 2 ianuarie și simțindu-mă biine să nu fac nimic productiv sau cultural, ultima remarcă legată de mersul la concert sau statul acasă ca singure alternative valabile pentru public a picat ca un câmp de flori apărut în raza unui roi de albine. M-a trezit și m-a lipit de calcultor pentru următoarele 3 ore. Mi-am amintit de un concept care mi-a deschis ochii asupra costului alegerilor pe care le facem în fiecare zi. Eram în 2006 cu o bursă la Girona în Spania, nu prea sigură de ce am plecat încă o dată în străinătate tocmai în ultimul an de facultate, așa că pentru cursul introductiv la psihologie socială am pregătit o prezentate despre costul de oportunitate. Asta era forma prin care profesorii de acolo ne recomandaseră să ne prezentăm colegilor: să povestim timp de 10 minute despre un subiect care ne pasionează. Eu am aplicat teoria și calculul costului de oportunitate deciziei de a veni la bursă în Spania. Prezentarea nu a fost populară, deși le-am dat și o formulă utilă de a decide dacă, de pildă, chiar merită să ieși la bere în fiecare seară! Oricum, pentru mine a fost un exercițiu foarte util. Rezumat, costul de oportunitate vorbește despre faptul că fiecare decizie pe care o luăm nu costă doar efectiv câți bani am dat și vom da pentru a o pune în aplicare, ci, poate mai important, ce pierdem este valoarea asociată beneficiilor pe care le-am fi avut făcând alegerea aflată pe locul 2 în topul preferințelor personale. Cu alte cuvinte, costul de oportunitate al bursei mele în Spania a fost pierderea a jumătate de an de studii în România (mi s-au echivalat doar 2 cursuri din 5), imposibilitatea de a mai da licența odată cu colegii mei și de a mă angaja mai rapid. Asta pentru că în cazul meu într-adevăr alternativa la a pleca la bursă în Spania era fix de a rămână și a termina facultatea în grafic. Dar pentru activitățile de petrecere a timpului liber, acolo unde se încadrează consumul și participarea culturală pentru majoritatea adulților, alternativele nu sunt doar între “a sta acasă” și a merge la muzeu/concert/spectacol/expoziție/festivitate (las deoparte faptul, important de altfel, că poți oricum sta acasă ȘI consuma cultură în același timp, prin lectură, consum cultural online, la TV, jocuri video, hobby etc).

Studiile despre petrecerea timpului liber sunt realizate de obicei cu scop comercial, fiind de interes în primul rând pentru companiile care vor să știe cum să abordeze mai eficient anumite categorii de consumatori. O sumară căutare pe internet arată că subiectul este popular pe categoria de vârstă tineri, pe când adulții (alături de tineri) sunt vizați de către cercetările care pregătesc candidaturile orașelor Timișoara și Cluj la titlul de Capitală Europeană a Culturii. Sunt convinsă (sau sper din tot sufletul) că o căutare pe site-urile de cercetări academice ar scoate la iveală și alte studii și cercetări pe populația României. Faptul că participarea și consumul cultural sunt surprinse în contextul activităților de petrecere a timpului liber spune de fapt că, pentru fiecare persoană în parte, cultura este în competiție, este o alternativă din multe altele pentru a petrece acest timp în afara muncii, somnului, activităților gospodărești, tratamente. Cu alte cuvinte, costul de oportunitate pentru participarea la o activitate culturală în afara casei poate fi nu doar cel de a sta acasă, ci și cel de a participa la competiții sportive, manifestări politice sau electorale, manifestări religioase, proteste, mers la mall în promenadă, petreceri, plimbări în aer liber, rebus, integrame, diverse jocuri, pescuit, rugăciune etc. Pentru publicul tânăr și pentru cel din mediu urban voluntariatul cu mize sociale, educaționale sau ecologice este de asemenea o alternativă ce merită luată în considerare.

Ce încerc să spun este poate o banalitate atunci când e enunțată, dar una care am impresia că, pentru că nu se spune des, se mai și uită uneori: oportunitatea culturii nu stă doar în beneficiile asociate consumului și participării culturale, ci și în costurile asociate renunțării la alte lucruri atractive care nu mai pot fi realizate, datorită epuizării resurselor limitate de timp, energie și bani ale fiecăruia. Și, în acest sens, ar fi poate ideal ca pe masa fiecărui manager cultural, pe lângă barometrul de consum cultural, să se afle și un barometru de petrecere a timpului liber al românilor.