Raluca Iacob

cultural policy analysis & planning | project management | NGOs | governance | grants | culture in schools | audience development

Ce ar însemna aplicarea unei gândiri strategice pentru AFCN

| 3 Comments

Pentru că în România orice opinie critică riscă să fie considerată o poziție potențial distructivă, în care cineva are ceva cu altcineva și se exprimă pentru a se război sau cu o sumă de interese ascunse personale legate de vreo funcție sau vreo ascensiune profesională negociată în schimbul răfuielii, aș vrea fac o precizare la postarea de miercuri.

Nu am intenționat și în continuare nu intenționez să atrag asupra conducerii și Consiliului AFCN o impresie de neprofesionalism. Motivele pentru care am ales să merg miercuri la consultare și apoi să scriu cu un strop de patos despre experiență sunt pe de o parte faptul că în ultimii ani am avut atât experiența de beneficiar, cât și pe cea activist pentru îmbunătățirea practicilor sale de funcționare și, da, rar, și pe cea de evaluator. Pe de altă parte, pentru că din 2014 încoace am contribuit la gândirea și realizarea unor documente de planificare culturală (strategia culturală a Timișoarei și strategia națională pentru cultură și patrimoniu național) iar pregătirea mea este în politici culturale, lucrarea mea de dizertație fiind tocmai despre schimbarea cadrului de reglemantare începând cu 1996 sub influența activităților de advocacy din domeniul cultural, mă interesează AFCN ca finanțator național al proiectelor culturale și editoriale. Legat de asta, aș sublinia faptul că este singura entitate publică cu o astfel de misiune, că instituția a evoluat foarte mult într-o direcție pozitivă, că valoarea bugetelor totale a crescut considerabil și că deschiderea sa către conversații și consultare din ultimii ani este evidentă.

Pentru că am văzut că mesajul postat de mine a circulat și a stârnit atât reacții de susținere, cât și mesaje defensive, dar și pentru că am citit cu interes propunerile pentru schimbarea cadrului de finanțare construit de AFCN înaintate de colegul Cosmin Manolescu, am simțit nevoia unui răspuns.

A aplica o gândire strategică pentru AFCN (sau pentru altă instituție) nu este scuza nepriceputului, care caută o formă pentru a justifica lipsa de idei pentru măsuri concrete. Sigur, a spune că „e nevoie de o strategie” este o frază pe care o auzim mult prea des și din gura unora care se ascund în spatele ei de fapt pentru a masca impotența profesională sau lipsa de disponibilitate pentru a-și asuma orice idee sau acțiune, înainte de a fi securizați printr-un document. Din cauza acestora, dar și a lipsei de cunoaștere despre cum se lucrează cu o strategie într-o instituție și, chiar mai greu, inter-instituțional, fraze precum „e nevoie de o strategie” au ajuns să aibă un ecou similar cu „hai să mai facem un grup de lucru” sau „e nevoie de un nou comitet”, care au o reputație extrem de proastă pe la noi, tot din păcate.

Dacă reușim să ne descotorisim măcar pe durata în care citim acest text de această conotație, ne va fi tuturor potențial mai bine.

De ce? Pentru că a spune că e nevoie de o strategie nu înseamnă, de fapt, decât a spune că atunci când te pregătești să iei o decizie e nevoie să aplici o gândire cuprinzătoare asupra acțiunilor tale viitoare, ținând cont de istoric, de contextul în care te găsești și pe care îl estimezi și de alții care contează pentru tine. A spune că ai nevoie de o strategie e echivalent cu a spune că atunci când vrei să organizezi un festival, de pildă, ai nevoie de o planificare – nu doar în sensul de organizare pentru administrare, ci și pentru a poziționa proiectul în relație cu alte festivaluri, cu comportamentul de participare al publicului, cu valorile echipei etc.

Pentru AFCN, a avea o strategie ar însemna de fapt să ofere un răspuns cu privire la scopurile și obiectivele sale posibile pentru următorii ani. Aceasta însemnă, da, aflarea nevoilor operatorilor culturali potențiali beneficiari, dar nu doar asta. Ar presupune luarea în calcul a comportamentelor de consum cultural și identificarea acelor zone/segmente de public care momentan nu au acces la actul artistic sau la valorile de patrimoniu. De asemenea, ar însemna cartarea altor finanțatori pentru proiecte culturale – publici și privați – activi și începerea unei conversații cu aceștia, pentru identificarea zonelor de suprapunere, potențialelor parteneriate și a vedea, scăzând, ce rămâne complet descoperit ca tip de proiect și ca grup de consumatori. Mi-a rămas în minte graficul prezentat de doamna Irina Cios miercuri la întâlnire, cu acele județe (multe!) din care nu vine nicio propunere de proiect sau cele care vin nu sunt câștigătoare. Este aceasta o problemă care trebuie adresată de AFCN sau este doar un simptom al unei probleme mai grave, pe care AFCN nu o poate de fapt adresa direct, pentru că nu are resursele la dispoziție, dar care ar trebui discutată cu Ministerul Culturii și Identității Naționale și autorități ale administrației publice locale?

Partea bună este că AFCN nu trebuie să ia de la capăt toate analizele și cartările de nevoi și aspirații ale operatorilor culturali. Mai multe orașe din România au strategii culturale locale în vigoare, unele județe de asemenea au astfel de instrumente. Există o strategie națională, care la rândul ei sintetizează problemele existente, oferă o viziune și un ghidaj al măsurilor. Un sistem de orientare minimal există, deci, și pentru AFCN.

Ceea ce nu pot oferi aceste analize și strategii sunt răspunsurile la dilemele mari, care privesc alegeri între a sprijini actorii culturali capabili și care inovatori și a sprijini creșterea capacității organizațiilor culturale în zone unde acum este aproape deșert, între a finanța arta neimplicată social sau a te concentra pe acele proiecte care își asumă un rol în societate, de a te concentra pe cercetare sau pe producție, pe arhivare sau pe valorificare inovatoare a patrimoniu, pe investiția în susținerea operatorilor culturali nonprofit sau și a celor publici etc. Sigur, alegerile acestea nu sunt exclusive și de fapt aici este capcana. În lipsa asumării unei viziuni clare, pare că le poți face pe toate. Pe toate câte puțin și nimic clar. Iar operatorii culturali s-au prins și ei și fiecare face din fiecare câte puțin: un pic de performanță artistică, un pic de accesibilizare, un pic de cercetare, dar și un strop de producție originală, o temă implicată social, dar fără exagerări, un partener public și unul privat și gata proiectul. Cei care s-au specializat în a „scrie proiecte” pentru AFCN au învățat și ei care este mixul câștigător și cum să echilibreze fin toate aceste ingrediente.

Problema acestor aglutinări nu este una de fond, căci este firesc într-o anumită măsură să te dezvolți pe toate coordonatele în timp, ca organizație și ca proiect. Dar nu este posibil să le faci pe toate nici ca finanțator, nici ca operator cultural, mai ales atunci când banii pe care îi ai la dispoziție sunt maxim 12.000 euro/proiect din partea AFCN și foarte puține alte resurse real disponibile pentru a fi accesate. Aici o strategie pentru AFCN, care ar pleca de la o privire atentă în jur și ar stabili câteva obiective doar pentru următorii ani, ar putea ulterior declina mult mai ușor din ele ce este de făcut, inclusiv designul ariilor, valoarea finanțărilor și conținutul grilei de evaluare. Unii vor suferi, alții se vor revolta, dar asta e normal.

La final, doar câteva cuvinte despre rolul consultării. Ceea ce am văzut miercuri la întâlnire cu AFCN nu a fost de fapt o consultare, ci o conversație. Ceea ce este foarte necesar și, cu unele îmbunătățiri de metodă de facilitare a discuțiilor, se va dovedi foarte utilă (de altfel, conversația a continuat și ulterior, prin Facebook: Dragoș Neamu a înaintat o serie de propuneri concrete despre arii și valoarea finanțărilor, iar Cosmin Manolescu de asemenea, pe blogul său).

Știu că azi la ora 15.00 Consiliul AFCN se va întâlni pentru o ședință în care se va discuta despre sesiunea de finanțare a proiectelor culturale care va debuta la 1 martie. Contribuția mea la această conversație ar fi: cred că nu este benefică operarea unor schimbări majore de design de arii și valori ale granturilor acum. Ar bulversa operatorii culturali care și-au pregătit deja ideile de proiecte și se bazează pe ceea ce se cunoaște deja despre arii și bugete. Părerea mea este că următoarea perioadă de timp merită alocată discutării valorilor acestui Consiliu și ale conducerii sale, priorităților așa cum le vede fiecare, analizei contextului în care operează AFCN și a situațiilor altor finanțatori, inclusiv prin confruntarea cu strategiile culturale locale și națională existente, întâlniri cu alți finanțatori public și privați și apoi definirea unui document de gândire strategică pe următorii ani, care să fie pus în consultare publică anul acesta. Iar conversația cu operatorii culturali să continue.

3 Comments

  1. Like!! I blog frequently and I really thank you for your content. The article has truly peaked my interest.

  2. Likely I am likely to save your blog post. :)

  3. You have observed very interesting details! ps decent internet site. :)

Leave a Reply

Required fields are marked *.


Visit Us On FacebookVisit Us On LinkedinCheck Our Feed