Publicat pe 8 ianuarie 2013

“Cazul ICR” rămâne în atenţia presei. La început de an a fost anunţată lansarea filialelor teritoriale – cu statut neclar şi puţin rezonabil pentru o instituţie care prin misiune trebuie să se preocupe de relaţia cu exteriorul ţării şi să faciliteze legăturile şi cooperările dintre mediul cultural din România cu cel de dincolo de graniţe – iar apoi a început scandalul nominalizărilor pe post. La atâtea subiecte şi evenimente nefaste, s-a ratat un moment important: cel în care Curtea Constituţională a publicat motivaţia respingerii pretenţiei de neconstituţionalitate înaintată de Avocatul Poporului în iunie 2012 (respinsă în iulie 2012), la 3 luni după – adică pe 3 octombrie 2012.

Importanţa motivaţiei nu este doar una a firescului de a te apleca cap-coadă asupra unui caz, ci în primul rând aceea de a vedea cum a fost raţionalizată din punct de vedere juridic o decizie iraţională (exclusiv politică). Practic, s-a făcut aşa cum spun psihologii că face de cele mai multe ori fiinţa umană: acţionăm şi apoi ne găsim motive pentru a ne asigura că acţiunea a fost potrivită, bună, eventual chiar CEA MAI bună. Cu ce rezultate asupra mizei mai generale a dezbaterii: utilizarea ordonanţelor de urgenţă şi dreptul la transparenţă decizională?

Citește articolul integral pe site-ul România curată: https://www.romaniacurata.ro/despre-rationalizarea-din-punct-de-vedere-juridic-a-unei-decizii-irationale-cum-afecteaza-cazul-icr-sansele-noastre-la-o-mai-buna-guvernare/