Preţul lipsei de viziune în sectorul cultural – scrisoare adresată Ministerului Culturii

mesaj prezentat în cadrul conferinţei de presă din 4 iulie 2013 şi completat ulterior cu o serie de alte precizări prin contribuţia semnatarilor

Bucureşti, 4 iulie 2013

Noi, operatorii culturali membri ai grupurilor de lucru organizate în cadrul Comitetului Consultativ Tematic Turism, Cultură, Patrimoniu Cultural atragem atenţia asupra riscului pe care îl reprezintă lipsa de înţelegere a potenţialului culturii pentru societate, în contextul viitorului cadru de accesare a fondurilor europene în România. De asemenea, subliniem necesitatea reluării activităţii consultative cu operatorii culturali membri ai grupurilor de lucru şi ai Comitetului Consultativ Tematic Turism Cultură Patrimoniu Cultural cu care, în ciuda apelurilor noastre repetate, respectuoase şi înţelegătoare, Ministerul Culturii a refuzat sau a amânat discuţiile din decembrie 2012 până în prezent. Dat fiind momentul important al negocierilor pentru cadrul 2014-2020 de accesare a fondurilor europene pentru România – discutarea schiței de Acord de Parteneriat între UE şi România – cerem reluarea discuţiilor într-un cadru partenerial, cu respect pentru munca şi expertiza celor implicaţi şi cu responsabilitate pentru viitorul resurselor europene disponibile în următorii 7 ani în România.

Aşa cum am arătat în analizele socio-economice realizate voluntar pentru Ministerul Culturii, cultura poate atrage investiţii care să susţină obiective ale României circumscrise obiectivelor tematice ale Uniunii Economice pentru fondurile structurale şi de coeziune pentru perioada 2014-2020. Aceste analize au fost trimise Ministerului Culturii în decembrie 2012. De atunci şi până azi nu ni s-a mai comunicat nimic cu privire la stadiul negocierilor, nu am primit feedback pe materialele realizate şi nu am mai fost consultaţi cu privire la nevoile şi priorităţile de investiţii. De asemenea, în 2013 nu s-a organizat nicio şedinţă a Comitetului Consultativ Tematic Turism, Cultură, Patrimoniu Cultural.

Participarea noastră la elaborarea documentelor programatice este formalizată printr-un Regulament de Organizare şi Funcţionare agreat de Ministerul Culturii, unde se menţionează clar că grupurile de lucru “contribuie la elaborarea strategiilor naţionale necesare fundamentării procesului de accesare a fondurilor europene […]. precum şi a documentelor de programare.” De asemenea, CCT Turism Cultură Patrimoniu Cultural este structura care, conform aceluiaşi ROF, “agreează orientările strategice tematice, prioritizarea intervenţiilor, alocările financiare indicative aferente, principalii indicatori de rezultat, precum şi modalităţile de implementare, monitorizare şi evaluare” şi “propune Comitetului Interinstituţional pentru Acordul de Parteneriat (CIAP) şi, după caz, celorlalte comitete consultative, elementele agreate în scopul includerii acestora în documentele de programare.”. CCT Turism Cultură Patrimoniul Cultural s-a întâlnit ultima dată în octombrie 2012. De atunci şi până în prezent Ministerul Culturii a comunicat în CIAP, cu Ministerul Fondurilor Europene şi alte structuri guvernamentale fără a consulta operatorii culturali implicaţi în grupurile de lucru sau în comitetul consultativ.

Din păcate, versiunea Acordului de Parteneriat disponibilă pe pagina de internet a Ministerului Fondurilor Europene este incompletă în ceea ce priveşte referirile la cultură şi rolul său în societate. Câteva exemple:

se pune accentul pe dimensiunea e-culture (incluziune digitală în sistemul de e-governance) şi creşterea competenţelor de utilizarea a tehnologiei informaţiilor în cultură şi de acces la conţinut digitizat, însă nu se discută despre nevoia de formare profesională în sectorul cultural în ceea ce priveşte ocupaţiile profesioniştilor din cultură. Înainte de a forma competenţe ICT, ar trebuie să ne preocupăm de formarea iniţială şi de formarea continuă a personalului din cultură;
se menţionează nevoia unei dezvoltări integrate la nivel zonal, atunci când se face referire la patrimoniu cultural, însă menţiunile se limitează la cel din lista UNESCO şi cel natural şi nu se aminteşte rolul punerii în valoare a patrimoniului şi al creativităţii artistice pentru dezvoltarea durabilă în mediu rural şi urban;
se doreşte încurajarea antreprenoriatul în industriile culturale şi creative, însă nu se face referire la extraordinarul potenţialul al dezvoltării de hub-uri de inovaţie şi al unor cartiere creative, tot din perspectiva dezvoltării teritoriale, pentru a aduce plus-valoare acolo unde vorbim deja de o competitivitate economică demonstrată;
rolul activităţilor culturale propriu-zise pentru incluziunea socială şi în livrarea unor servicii educaţionale de calitate nu este amintit, referirile privind exclusiv dorinţa de a creşte participarea la viaţa culturală a grupurilor vulnerabile şi investiţii în aşezăminte culturale implicate în învăţământ pe tot parcursul vieţii;
se doreşte dezvoltarea de servicii TIC pentru sectorul cultural (patrimoniu cultural digital – biblioteci publice, muzee, obiective culturale, informaţii culturale online), însă nu se discută nevoia finanţării de cercetări care să documenteze situaţia patrimoniului şi realitatea experienţei implementării unei abordări integrate în dezvoltare la nivel local şi regional în România. Vom ajunge să cunoaştem şi să salvăm patrimoniul prin transformarea sa în imagine şi biţi de informaţi şi prezentarea sa într-un muzeu?
participarea mai multor oraşe din România la competiţia naţională şi, ulterior, odată selecţia realizată, la cea europeană pentru titlul de Capitală Culturală Europeană în 2012 reprezintă o ocazie extraordinară de dezvoltare economică, socială şi culturală a regiunilor României. Numeroase studii, inclusiv cele dedicate programului Sibiu – Capitală Culturală Europeană, au arătat că investiţiile integrate circumscrise programului CCE în infrastrustructură şi activitatea culturală determină o creştere a competitivităţii oraşului şi regiunii pe termen mediu. Astfel de investiţii s-ar putea realiza şi cu sprijinul fondurilor structurale şi de coeziune în România . (completare din 10 iulie 2013)

Cerem Ministerului Culturii să respecte Regulamentul de Organizare şi Funcţionare asumat şi să implice operatorii culturali în acest proces, pentru a asigura o corelare mai aproape de realitate între direcţiile de investiţii şi nevoile reale ale sectorului cultural. În lipsa acestora, România poate rata şansa ameliorării unor probleme cronice cu care se confruntă (de pildă, lipsa cunoaşterii situaţiei patrimoniului cultural imobil, a oportunităţilor de formare continuă pentru profesioniştii culturali sau a unei infrastructuri culturale vii în mediu rural) sau a punerii în valoare a unor atuuri (cum este, de exemplu, competitivatea industriilor culturale şi creative sau existenţa unor competenţe inovatoare în ceea ce priveşte integrarea activităţilor culturale în practica educaţională). Astfel de oportunităţi nu se tranformă întotdeauna imediat în beneficii economice, însă reprezintă fundaţia fără de care nicio dezvoltare ulterioară a României nu poate fi durabilă.

Semnează (în ordine alfabetică):

Asociaţia Bibliotecarilor din România

Bianca Floarea, Fundaţia Soros România

Adrian-Nicolae Furtună, Centrul de Cercetări Culturale si Sociale „Romane Rodimata”

Monica Lotreanu, Fundaţia Inforom

Cosmin Manolescu, Fundaţia Gabriela Tudor

Vera Marin, Asociaţia pentru Tranziţie Urbană

Muzeul Naţional al Ţăranului Român

Dragoş Neamu, Reţeaua Naţională a Muzeelor din România

Raluca Pop, Asociaţia MetruCub – resurse pentru cultură / Coaliţia Sectorului Cultural Independent

Corina Raceanu, Institutul Intercultural Timisoara

Cristina Toma, Sectia Educatie, Comunicare, Proiecte Culturale & Marketing, Muzeul Naţional de Artă al României